Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home CÂND AI ZĂMISLIT IUBIREA

CÂND AI ZĂMISLIT IUBIREA

CÂND AI ZĂMISLIT IUBIREA

Când ai zămislit Iubirea şi ne-ai dat-o nouă-n lume,
Doamne, nu ştiam c-acesta-Ţi este-adevăratul Nume,
dar am bănuit că-ntr-însul este harul şi puterea
care singură sfinţeşte fericirea şi durerea,
aducând în suflet starea fără seamăn de frumoasă,
care mângâie când doare şi înalţă când apasă,
care arde şi jertfeşte inima în care cântă,
dar atâta fericire poartă-n cazna ei cea sfântă!

O, cum faci un suflet, Doamne, Dragostea să Ţi-o cunoască,
cum o faci, prin stări de taină, într-o inimă să nască?
Din ce tainice străfunduri de slăvită strălucire,
din ce-adâncuri de putere, din ce rai de fericire,
din ce flăcări şi izvoare, din ce gând şi ce simţire
îi poţi toarce fericita, sfânta ei alcătuire,
de aduce, unde vine, aşa unică trăire?

Ce-ar fi toată lumea asta de durere şi tristeţe
dacă n-ar înviora-o a Iubirii frumuseţe?
Cine-ar mai putea să-i poarte uriaşa ei povară,
dacă Dragostea n-ar face-o mică, dulce şi uşoară?
Cine-ar mai putea să-ndure toată noaptea ei de ură,
dacă n-ar fi-n ea Iubirea cu lumină şi căldură?
Ce-ar fi munca şi răbdarea, ce-ar fi-a vieţilor unire,
cine poate să le poarte – când în ele nu-i iubire?

Dacă n-ar fi fost, Iisuse, a Ta dragoste curată,
nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodată,
ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toată,
n-ar mai fi-nflorit vreun zâmbet nici pe-o faţă-ndurerată,
n-ar fi nici o rană-nchisă, nici o lacrimă uscată,
nici o inimă de mamă ori de frate, ori de tată,
nici o inimă cu alta n-ar fi fost în veci unită,
ar fi fost un gol şi-o moarte, şi-o tristeţe nesfârşită…

Dar când ai făcut ca-n lume să răsară-a Ta iubire,
cel mai mare har, o Doamne, l-ai adus la omenire.
Dac-ar vrea vreodată lumea pentru ea să-Ţi mulţumească,
cel mai mare dar cu care ar putea să-Ţi răsplătească
ar fi, pentru tot Oceanul Veşnic al Iubirii date,
stropul dragostei dat Ţie de-a’ lor inime curate;
doar aceasta ar fi-o jertfă vrednică de-a Ta Jertfire,
numai singură iubirea e-un dar vrednic de Iubire.

TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014

Author: Adi.Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *