Când stai la umbra deasă, nu-ţi pese de arşiţă
şi nici gândi la sete când stai lângă izvor,
ferice de mlădiţa îngemănată-n Viţă
şi capul ce se-apleacă pe-un umăr iubitor…
Ce dulce e răcoarea când umbra-i miresmată,
ce dulce te alină izvorul ne-nceput,
ce dulce-i rugăciunea de dragoste ’nălţată
– şi binefăcătorul rămas necunoscut…
Acolo, doar acolo e binecuvântare,
unde iubirea-i sfântă şi duhul e curat,
acolo noaptea-i zâmbet, iar ploile-s cu soare
şi orice rod e dulce, înalt şi-adevărat.
Rămâi mereu acolo – şi n-ai să-nfrunţi arşiţa,
ca pomul veşnic verde sădit lângă izvor,
– când tu cu Ea eşti una, te face rodnic Viţa
şi nu-i mai rai pe lume ca sânul iubitor!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Noi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
