Când n-am putut învinge duşmanul prea hain,
am stat în faţa morţii eroic şi senin.
Când n-am putut să-ntâmpin destinul, fericit,
răbdând, am vrut tot greul să-l port neocolit.
Când n-am putut să umblu cântând după Hristos,
I-am mers plângând pe urme, dar n-am fugit fricos.
Când n-am avut mulţime să merg înflăcărat,
I-am mers cu crucea singur, dar nu m-am lepădat.
Când n-am văzut nainte decât o noapte grea,
am acceptat-o umil, aşa cum va fi ea.
De când am fost aproape, mai Dincolo, trecut,
cunosc că-n Marea Clipă nimic n-ai de cerut.
Când până-n faţa Morţii i-ai dat ce-a fost al ei,
slăvită-i Învierea cu care ţi-o închei!
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014