Când Te-ai plecat spre noi, Iisuse,
ai vrut ca să putem spera
că, ridicându-ne pe vârfuri,
putem atinge talpa Ta.
În cea mai îngerească clipă,
noi ne-am nălţat abia atât
cât Tu, în cea mai omenească,
spre noi mai mult ai coborât.
Cu ce-aveam mai ceresc în fire,
atunci parcă-am atins ceva
din ceea ce-a putut să fie
mai pământesc în firea Ta.
Dar haru-atingerii slăvite
ne-a străbătut cu-acei fiori
ce ne-au cuprins pe veci în Tine,
făcându-ne nemuritori.
Minunea Golgotei Divine
s-a-nveşnicit deplin apoi,
un strop înomenit din Tine
ne-a îndumnezeit pe noi.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
