Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Câştigarea de suflete

Câştigarea de suflete

Câştigarea de suflete

Cel înţelept câştigă suflete“ (Prov 11, 30).

Cea mai măreaţă slujbă pe care o poate îndeplini cineva aici pe pământ este slujba de salvare a sufletelor. Este grea această slujbă, dar e cea mai plină de bucurii, de mângâieri şi roade.

Câştigarea sufletelor pentru Hristos trebuie să fie gândul de căpetenie – idealul fiecărui creştin, pentru că acest lucru era singurul ideal al vieţii lui Iisus.

Ce înseamnă a fi creştin decât a-L urma pe Hristos? Ce înseamnă a-L urma? A avea în toată viaţa acelaşi scop ca şi El. Acest scop şi-a atins culmea în ceea ce spune Luca 19, 10: „Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut“.

Domnul Iisus, când a venit pe pământ, a avut o singură intenţie. Când El părăsi măreţia cerului pentru a o schimba cu mizeria acestui pământ, era ocupat de un singur gând. Pentru o singură cauză a trăit şi a murit El, şi aceasta era: a mântui ce era pierdut. Este acesta şi ţelul tău? Trăieşti tu pentru aceasta? Este aceasta singura dorinţă arzătoare a sufletului tău? Este ea patima vieţii tale, care se ridică deasupra tuturor patimilor? Iar dacă ea nu este, cu ce drept te numeşti creştin? Dacă ai un ideal cu totul deosebit de al Lui, cu ce drept te numeşti un urmaş al lui Hristos?

Voi cei care cunoaşteţi binele unei vieţi trăită cu Mântuitorul, voi care v-aţi bucurat de ocrotirea şi pacea pe care le dă harul Său, chemaţi fără încetare şi pe alţii la El. Chemaţi pe orice suflet la ospăţul Mielului.

Domnul Iisus spune: „Urmaţi-Mi şi vă voi face pescari de oameni“ Mt 4 , 19). Îi urmaţi Lui? Prindeţi oameni pentru El? Câştigaţi suflete pentru El?…

Apostolul Iacov spune: „Să ştiţi că cine va întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate“. Ce lucru minunat face acela care merge să scape suflete! Să aducă la Domnul Iisus pe cei pierduţi!

Răsplata salvatorului de suflete este din cele mai mari. „Cei înţelepţi – zice Domnul – vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci“ (Dan 12, 3).

Mulţi oameni ar voi să strălucească aici pe pământ. Ei uită că strălucirea aceasta păleşte şi se stinge curând, pe când cea care se capătă acolo sus în cer, va ţine, „în veac şi în veci de veci“. Cine mai vorbeşte azi de Chamberlain, despre care vorbeau altă dată toate gazetele lumii? Cine se mai interesează astăzi de atâţia oameni, străluciţi altădată, dar care acum sunt nişte stele stinse. Dar mulţi din voi, chiar dacă ar vrea să strălucească, n-ar putea. În slava Domnului, însă, nici unul nu-i între noi, care n-ar putea străluci acolo sus. Iar la strălucirea de acolo conduce o singură cale: mântuieşte pe cei pierduţi, salvează pe cei păcătoşi, aducându-i la Mântuitorul.

Mergeţi!… De aceea, voi cei treziţi, voi cei care sunteţi vii, nu staţi nepăsători, când în jurul vostru atâţia dorm în nepăsare şi păcat. Mergeţi, treziţi-i, nu-i lăsaţi să moară şi să se piardă în moartea de veci.

Mergeţi, mişcaţi-i cu rugăciunile voastre, udaţi-i cu lacrimile voastre, treziţi-i cu cuvântul vieţii şi spuneţi-le să se ridice din necredinţă, din păcat, din nepăsare. Domnul Hristos e gata să-i primească şi iarăşi să le dea viaţa pe care au pierdut-o şi să-i întărească cu putere de sus, prin harul Său. Un nou soare îi va lumina şi slava Domnului iarăşi îi va umbri. Scoală-te, dragă suflete, scoală-te, şi Hristos te va lumina.

Ce bucurie nu vom avea în cer? Un copilaş de vreo 7 ani, dintr-o familie credincioasă, întrebă într-o zi pe mama sa: „Mamă, ştii ce bucurie avem pe pământ, pe care nu o vom avea în cer?“

Mama se gândi, dar nu putu răspunde.

Ce bucurii pot lipsi oare în cerul tuturor bucuriilor şi desfătărilor veşnice? O, nu se poate ca cel credincios să fie lipsit de vreuna. Şi totuşi, copilaşul a ştiut să găsească una.

„Bucuria câştigării unui suflet pentru Mântuitorul“, răspunse copilaşul…

Şi avea dreptate! Acolo sus nu vom mai avea această bucurie înaltă, deoarece în cer nu vor mai fi păcătoşi care trebuie mântuiţi! Acolo nu vor mai fi suflete pierdute pe care să le aducem la Mântuitorul.

Această bucurie la care i-au parte şi îngerii, o avem numai aici. Acolo ne putem bucura numai de roadele acestei bucurii.

Ioan Marini, din vol. “Gânduri creştine” (vol. 2)

error

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!