Şi cu cât privesc în urmã peste anii ce s-au dus tot mai limpede-Ţi vãd Faţa şi iubirea Ta Iisus. Tot mai strãlucit.

Jos pe crucea rãsturnatã dintr-un sat am vãzut un Om odatã stând cu Faţa-n Mâini lãsatã şi cu fruntea-nsângeratã şi plângea de jalea.

Sfârşit în suferinţi şi-n munci, cu lacrimile-n gene, eram când m-ai găsit atunci, căzut, Samaritene! M-ai ridicat milos din drum, pe-asin m-ai pus.

Doamne, ce sărac e-acela care pâinea lui nicicând nu şi-o-mparte ca s-aline foamea unui mai flămând! Doamne, cât de orb e-acela ce se.

Din pragul înserării privesc napoi duios, ce scurtă mi-a fost calea umblată cu Hristos; – aş vrea să cânt, dar astăzi îmi spune-un.

În credinţa părintească şi-n Biserica străbună Dumnezeu vrea să-L cunoaştem şi să-I facem slujba bună; naşterea din nou în ele s-o avem şi-n.

Nevoiţi-vă să mergeţi pe cărarea strâmtă cum a mers Hristos cu Crucea spre Golgota sfântă, căci e largă calea care la pierzare duce,.