Cântarea lui Moise – Partea 2
– din Deuteronom 32, 1-43 – Adu-ţi aminte vremea din Vechime şi socoteşte anii ce-au trecut întreabã-ţi tatãl şi-o sã te înveţe bãtrânii.
– din Deuteronom 32, 1-43 – Adu-ţi aminte vremea din Vechime şi socoteşte anii ce-au trecut întreabã-ţi tatãl şi-o sã te înveţe bãtrânii.
– din Deuteronom 32, 1-43 – Luaţi aminte ceruri şi eu voi grãi tu pãmânt ascultã, cã eu voi vorbi. Ca o ploaie.
La Tine vin Iisuse iar picioarele sã-Ţi strâng trecutul sã mi-l plâng amar pãcatul sã mi-l plâng. Cãci am greşit Iisuse Bun şi-i.
Mai este, la Sfârşit, o Judecată, cumplita Judecată de Apoi, căci trebuie pe drept să-şi ia răsplată cum a lucrat oricare dintre noi..
Nemuritoarele comori de lacrimă şi piatră ne-au luminat din primii zori străbuna Ţării vatră. Din Cozia la Voroneţ, din Putna la Tismana, comori.
Doamne, către Tine plâng când vrăjmaşii iar se strâng şi cu vorba de ruşine îmi rup inima din mine, şi cu vorba de.
Slãvita noastrã Veşnicie Mântuitor Preafericit înlãcrimat de bucurie la Sânul Tãu ne-am alipit. Al nostru eşti… cu plinãtate simţim în noi c-ai coborât.
Fericit şi fericit Fericit şi fericit cel cu sufletul smerit, căci oriunde-ar fi găsit el e-al Domnului iubit… Graiul lui e liniştit şi.
O, Iisuse Milostive, Domnul Slãvilor Senine iarãşi zbuciumatu-mi suflet se îndreaptã cãtre Tine. Pleacã-Ţi cu-ndurare ochii înspre-acest pãmânt de rele şi primeşte-mi cu.
Câte-am fãcut Eu ţie poporule strãine!… – Din ceruri coborât-am din milã pentru tine poporule ateu, şi M-am fãcut luminã la cei fãrã.