DACĂ ÎNCĂ-ŢI MAI TRĂIEŞTE
Dacă încă-ţi mai trăieşte mama ta ori tatăl tău, orişicât te chinuieşte, taci şi poartă, şi iubeşte, şi-o să n-ai păreri de rău..
Dacă încă-ţi mai trăieşte mama ta ori tatăl tău, orişicât te chinuieşte, taci şi poartă, şi iubeşte, şi-o să n-ai păreri de rău..
Cât de curatã înfloreşte lumina inimii atunci când poate-nfãptui-a iubirii Dumnezeieşti şi-adânci porunci când Adevãrul, care este frumseţea conştiinţei, blând şi mãsurat cãlãuzeşte.
Nu poate omul mândruierta o nedreptate,nici a primi mustrarea– smeritul însă poate. Nu-şi poate omul lacomlăsa porniri stricate,nici pofte, nici ispite– dar înfrânatul.
Glasul rugăciunii mele, Doamne, rabdă-mi-l tăcând, căci ’naintea Ta-mi stă duhul frământat şi tremurând. Dumnezeul meu, ajută-mi .
Câtă vreme pentru tine cineva mai plânge încă, tot nu-i fără de-nviere groapa ta, oricât de-adâncă. Câtă vreme se mai roagă cineva şi.
Nu spune, făptuind păcatul, c-ai fost silit să-l făptuieşti, căci nimeni nu te poate face să-l faci atunci când nu voieşti. Oricât de.
Nu-i iubire ca a Ta nicăieri, Iisuse, să-mi sfinţească inima, nu-i în veci, Iisuse. Nu-i lăcaş ca gândul meu nicăieri, Iisuse, mai dorit.
Cântări de Sus, cum n-a mai spus cuvânt de om vreodată aş vrea să-Ţi cânt, o, Nume Sfânt şi Taină Minunată! Cântări ca.
Mă apasă ca o piatră nevegherea unui ceas;de ce chiar atunci, Iisuse, fără minte am rămas?Unde mi-a fost duhul, oare, unde inima arzând?Chiar.
Nu, niciodată n-o cădea-n uitare Acea târzie, nepereche oră, Când, rătăcind şi-arzând din zare-n zare, m-a căutat iubirea ta de soră. Era o.