SĂ-ŢI FACI PUŢINI PRIETENI
Să-ţi faci puţini prieteni din câtă lume vezi, mereu să cauţi pe scaunul din urmă să te-aşezi, mereu să lupţi, ca moartea să.
Să-ţi faci puţini prieteni din câtă lume vezi, mereu să cauţi pe scaunul din urmă să te-aşezi, mereu să lupţi, ca moartea să.
Avuţia cea mai mare e credinţa-adevărată care îţi îndrumă viaţa pe cărarea cea curată, şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfinte care-ţi dă.
Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum.
Cu ce rămâi din toate Spre câte-n lume-alergi Cu tine-n veşnicie Ce iei să duci când mergi? Cu ce rămâi din banii Pe.
Slăvită Viţă-a Vieţii din Care odrăslim, – cu zorii Tinereţii, Iisuse, Te slăvim! Fiinţa şi mişcarea din Tine ne primim, urmându-ne chemarea, Iisuse,.
Cântări Nemuritoare pe veacuri vin şi vin, de neauă şi de soare e corul lor divin; Hotare de lumină vuiesc spre Sus şi.
Mi-ai strălucit prvirii și sufletului stins, Cândva, când norii negri mi-erau de necuprins… Și cerul vieții mele s-a-nseninat, încât N-am mai știut că-i.
„Petru (…) a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Mt 26, 75) E ceasul când toţi se leapădăFie în vorbe, fie în.
Întoarceţi pân’ la Domnul, nu numai pân’ la fraţi, căci doar atuncea sunteţi întorşi adevăraţi. Suiţi până la Domnul, nu numa-n Casa Lui,.
Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.