Poezie Traian Dorz

SĂ-ŢI FACI PUŢINI PRIETENI

Să-ţi faci puţini prieteni din câtă lume vezi, mereu să cauţi pe scaunul din urmă să te-aşezi, mereu să lupţi, ca moartea să.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Avuţia cea mai mare

Avuţia cea mai mare e credinţa-adevărată care îţi îndrumă viaţa pe cărarea cea curată, şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfinte care-ţi dă.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Suntem în drum

Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fi pe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi, aşa precum ne-alegem, aşa precum.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Cu ce rămâi

Cu ce rămâi din toate Spre câte-n lume-alergi Cu tine-n veşnicie Ce iei să duci când mergi? Cu ce rămâi din banii Pe.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

SLĂVITĂ VIŢĂ-A VIEŢII

Slăvită Viţă-a Vieţii din Care odrăslim, – cu zorii Tinereţii, Iisuse, Te slăvim! Fiinţa şi mişcarea din Tine ne primim, urmându-ne chemarea, Iisuse,.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

CÂNTĂRI NEMURITOARE

Cântări Nemuritoare pe veacuri vin şi vin, de neauă şi de soare e corul lor divin; Hotare de lumină vuiesc spre Sus şi.

Citește în continuare
Poezie

PRIVIRE SPRE-NCEPUT

Mi-ai strălucit prvirii și sufletului stins, Cândva, când norii negri mi-erau de necuprins… Și cerul vieții mele s-a-nseninat, încât N-am mai știut că-i.

Citește în continuare
Poezie

Ceasul lui Petru

„Petru (…) a ieşit afară şi a plâns cu amar” (Mt 26, 75) E ceasul când toţi se leapădăFie în vorbe, fie în.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

ÎNTOARCEŢI PÂN’ LA DOMNUL

Întoarceţi pân’ la Domnul, nu numai pân’ la fraţi, căci doar atuncea sunteţi întorşi adevăraţi. Suiţi până la Domnul, nu numa-n Casa Lui,.

Citește în continuare
Poezie

Altar şi jertfă

Se ridică aburi pe pământul Scos din vremi, când porunci Cuvântul. Căprioare sprintene se-avântă Prin desişuri sure. Codrul cântă. Universul are astăzi, parcă,.

Citește în continuare