NU VĂ USCAŢI, CURATE LACRIMI…
Nu vă uscaţi, curate lacrimi ale-alipirii de Hristos, oricât v-ar fi de aspru vântul şi gerul cât de nemilos! Nu vă uscaţi, curate.
Nu vă uscaţi, curate lacrimi ale-alipirii de Hristos, oricât v-ar fi de aspru vântul şi gerul cât de nemilos! Nu vă uscaţi, curate.
Şi eram copil Iisuse, glasul când Ţi-am înţeles, drumul Crucii, drumul Crucii, suferinţa, de-am ales. La-nceput când era pace, calea plinã de popor,.
Să fie-n veci lumină pe cerul cui, de-acum, spre slavă pregătește al altora sfânt drum! În veci Hristos să fie nedespărțit de-acel ce-a.
Tu ne-arăţi, Iisuse, Calea către frumuseţi cum dai numai celor care caută cel mai sfânt şi dulce rai. Când pe treptele de raze.
Alătură-te celor buni pe calea mântuirii şi-n Poarta Veşnicei Minuni ia-ţi mantia sfinţirii, căci numai Naşterea din nou dă drept la moştenire Acolo.
Când te-or covârşi ispitele ce leagă, când obosit în lupta cea peste puteri vei bea strop cu strop durerea grea şi-ntreagă, cârtind contra.
Frumoasă este calea spre ceruri, fiul meu, atunci când ţi-o-nsoţeşte puternic Dumnezeu; când treci peste primejdii şi-s îngerii-mprejur, tot cerul nopţii tale e-un.
E ceru-n sărbătoare când înc-un păcătos ascultă şi-mplineşte dorinţa lui Hristos şi-ntoarce de la felul şi drumul lui pierdut, şi Tatăl îl sfinţeşte.
Când nu știi umbrele-apei ce-ascund în sânul lor nici cum se leagă apa șuvoaielor în nor de nu se rupe norul sub greul.
Noi ştim acum că Domnul atâta ne-a iubit, că pentru noi, pe Cruce, în chinuri a murit, că Tatăl Sfânt din ceruri, prin Jertfa-I, ne-a.