Poezie Traian Dorz

O, de nu-L mai iubeşti pe Domnul…

O, de nu-L mai iubesti pe Domnul ce mai iubesti tu oare az’ ce oare cand privesti acuma mai lumineaza-al tau obraz? O,.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Până când rămân părinţii

Până când rămân părinţii credincioşi, cu suflet tare, e-o nădejde şi de fiii cei căzuţi în neascultare; dar când şi părinţii caută căile.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Pentru păcatul tău…

Pentru păcatul tău, tu singur,tu singur trebuie să plângi,nu poate nimeni, nimeni altul,tu singur, inima să-ţi frângi! Pentru păcatul tău, tu singur,tu singur.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Cu tot întregul…

Cu tot întregul meu amar, cu munţii de suspine, cu plânsul fără de hotar, Iisus, eu vin la Tine! Primeşte-mă aşa cum sânt,.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

ÎN PACEA SERII

Doamne Sfinte, Domn Puternic, Domnul Păcii şi-al Iubirii, toate Te măresc pe Tine în tot necuprinsul Firii, deci şi eu acum, Părinte, dintre.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

SĂ NE ŢINEM DE CREDINŢA

Să ne ţinem de credinţa cea lăsată din părinţi, peste ea să ardem toată râvna inimii fierbinţi, în vestirea ei să punem dulcele.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

AM FOST O HARFĂ PLÂNGĂTOARE

Am fost o harfă plângătoare, sortită-n faptul unei seri, pe-a mele strune simţitoare, să plâng a dragostei dureri. Cu mâna-i, soarta mea pribeagă.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

CÂNTĂRI UITATE

Cântări uitate de demult îţi vine câte una şi-nvie ce-ţi credeai trecut şi mort pe totdeauna. Câte-un cuvânt ştiut cândva învie dintr-o dată.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

Nu-i odihnă-n lume…

Nu-i odihnă-n lume, nu-i odihnă-n lume, inima cât bate pururi se frământă ca o luntre-n valuri, ca o mare-n spume – nu-i odihnă-n.

Citește în continuare
Poezie Traian Dorz

CE-ADUCI ÎN LOC DE LACRIMI?

Ce-aduci în loc de lacrimi când Dumnezeu te scapă din boală, din ispită, din flăcări ori din apă, când El îţi scapă soţul.

Citește în continuare