O, de nu-L mai iubesti pe Domnul
ce mai iubesti tu oare az’
ce oare cand privesti acuma
mai lumineaza-al tau obraz?
O, de nu mai esti plin de ravna
azi, pentru Domnul, cum erai
tu pentru cine-alergi in viata
si gandul cui iti dai?
Tu astazi nu mai mergi cu fratii
dar unde duce calea ta?
–Ce slava te asteapta in ceruri
si cum te-ai lepadat de ea!
Zadarnic ai rabdat tu oare
atata pentru Dumnezeu,
–ce lucru-a fost atat de mare
de l-ai platit atat de greu?
Pe ce-ai vandut a ta avere
si-ai dat tu locul tau slavit,
cu ce ramai cand mostenirea
cereasca ti-ai nesocotit?
De ce-ai dat altuia cununa
pastrata pentru tine sus,
cum vei putea-ntalni odata
privirea Domnului Isus?
Cutremura-te-adanc si-ntoarce
mai poti si-acum a te salva,
dar mare,
cat a fost caderea,
sa fie pocainta ta!…
TRAIAN DORZ
