Centenar Oastea Domnului

Câteva cuvinte la o aniversare scumpă

  • La 100 de ani de la momentul dumnezeieştii inspiraţii din care s-a născut Oastea Domnului (noaptea Anului Nou 1923), întrebarea și cuvintele fr. Ioan Marini sunt tot atât de actuale şi de necesare.

A CUI E SĂRBĂTOAREA ACEASTA?
Câteva cuvinte la o aniversare scumpă

Se împlinesc 10 ani de când, din mila lui Dumnezeu, un vânt de primăvară duhovnicească suflă cu putere mereu crescândă peste hotarele acestei ţări.

Vântul Domnului a suflat cu putere prin Oastea Domnului şi a pus pe picioare o „Oaste mare foarte” (Ezec 37, 10).

Astăzi avem în Biserică o mişcare de trezire la viaţă nouă, de putere şi de înfăptuire evanghelică.

Cum înverzeşte câmpul când suflă vântul cald al primăverii, aşa au înverzit mii de suflete în bătaia vântului cald al Duhului Sfânt. Şi cum înfloresc viorelele, răspânditoare de mireasmă pură, tot aşa au înflorit şi înfloresc mii de suflete care, izbăvite din miasma morţii şi păcatului, răspândesc mirosul de bună mireasmă duhovnicească al vieţii celei noi.

A acestora e serbarea Oastei. Se bucură cei care pribegeau prin pustie, sufereau de foame şi de sete, le tânjea sufletul în ei şi nu găseau nici o cetate unde să poată locui, dar avură parte de îndurarea Domnului, care-i puse pe „calea păcii” (Lc 1, 79), pe drumul cel drept ce duce la cetatea de locuit… El potoli setea sufletului însetat şi umplu de bunătăţi sufletul lor flămând (Ps 107, 4-9; Lc 1, 53).

Astăzi se bucură cei ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii şi tră¬iau legaţi în ticăloşie, pe care Domnul i-a scos, prin Oastea Lui, din întuneric şi umbra morţii, rupând lanţurile lor. Se bucură că au scăpat de jugul care-i apăsa, de toiagul care-i lovea şi de nuiaua celui ce-i asuprea (patimile lui satan) (Ps 107, 10.14; Is 9, 4).

Astăzi sărbătoresc cei ce ajunseseră până lângă porţile morţii, dar Cuvântul Domnului i-a tămăduit şi i-a scăpat de groapă (Ps 107,18-20).

Astăzi sărbătoresc cei ce morţi erau şi au înviat, pierduţi au fost şi s-au aflat (Lc 15). Sărbătoresc miile de beţivi, pătimaşi şi alţi pierduţi în hăţişurile lui satan care au fost treziţi şi aduşi în braţele iubitoare ale Tatălui ceresc prin umilul glas al gornistului Său de la Sibiu.

Se bucură astăzi toţi aceia care n-au avut altă mângâiere decât să plângă în umbra Crucii, aşteptând să ţâşnească şi pentru ei, şi pentru Biserica pe care o iubesc, izvoarele apelor vii.

Astăzi se bucură „orbii ce văd, şchiopul ce saltă ca cerbul, limba muţilor cântă de bucurie, căci în pustie au ţâşnit ape şi în pustietate pâraie” (Is 35, 6).

Nenorociţilor, săracilor, pătimaşilor, beţivilor, orbilor, şchiopilor şi toţi cei care aţi gustat şi aţi văzut că bun este Domnul, bucuraţi-vă! Cântaţi Domnului cu mulţumiri (Ps 147, 7). A voastră este serbarea aceasta! Bucuraţi-vă şi lăudaţi pe Cel ce Şi-a adus aminte de noi când eram smeriţi (în robia celui rău) şi ne-a izbăvit de asupritorii noştri (Ps 135 şi 136).

Bucuraţi-vă, a voastră este sărbătoarea aceasta!

Ioan Marini, înv.
ostaş al Domnului
«Oastea Domnului» nr. 1 / 1 ian. 1933, p. 3

Gazetarul credincios Ioan Marini
Articole apărute între anii 1930 şi 1938
culegere şi prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2017

Lasă un răspuns