Spicuim mai jos câteva din cuvintele testamentare, spuse şi scrise de către Părintele Iosif, ele constituind adevăruri mântuitoare şi obligatorii pentru toţi ostaşii Domnului, pentru totdeauna.
- „Slăvit să fie Domnul!“
Acesta este salutul pe care mi l-a inspirat Domnul şi pe care îl las Oastei Domnului.
O dovadă despre slăbirea creştinismului adevărat, sunt şi saluturile creştinilor de azi. Din salutul oamenilor de azi, Evanghelia lipseşte aproape cu totul.
Viaţa celor dintâi creştini era plină de salutări duhovniceşti, pentru că, pe atunci, era plină lumea de oameni duhovniceşti. (Ce frumoase salutări sunt în epistolele Sfântului Apostol Pavel!).
Astăzi însă au dispărut salutările duhovniceşti, pentru că lumea e plină de oameni lumeşti. De altcum e şi firesc să fie aşa. Oamenii cei lumeşti nu pot folosi decât saluturi lumeşti. Un aşa fel de salut este vorba «servus» care a pătruns şi pe la sate. E o vorbă latinească ce înseamnă «slugă», «rob»… adică «sluga dumitale». Va să zică, creştinul de azi zice: «sunt sluga dumitale», în loc să zică: sunt robul Domnului şi sluga Lui. Nici bineţele: «bună dimineaţa» şi «bună ziua» n-au nimic cu mântuirea sufletului.
Eu m-am gândit mult la un potrivit salut duhovnicesc pentru cei din Oastea Domnului.
Un an de zile am purtat în suflet şi această frământare. Şi, pe urmă, Domnul mi-a inspirat acest salut:
– Slăvit să fie Domnul!
– În veci. Amin!
Acesta este salutul pe care Domnul mi l-a inspirat pentru Oastea Domnului.
Este şi acest salut o mărturie că tot ce s-a făcut la Oaste s-a făcut prin inspiraţie de la Domnul, de Sus.
„Slăvit să fie Domnul!“ este un salut de slavă lui Dumnezeu. E un salut potrivit, după ce noi, clipă de clipă trebuie să dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate darurile de care ne învredniceşte.
O salutare potrivită ar fi şi aşa: „Pacea Domnului“, la care cel salutat să răspundă: „Să fie cu noi, cu toţi“. Acest salut îşi are obârşia în cuvintele Mântuitorului, când a trimis Apostolii Săi, zicându-le: „În orice casă veţi intra, să ziceţi întâi: pace casei acesteia“ (Luca 10, 5).
Să folosim astfel de saluturi creştineşti. Şi prin salutările noastre să-L mărturisim pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
În Sfânta Scriptură, ediţia Sfântului Sinod, în următoarele locuri din Psalmi aflăm minunatul salut „Slăvit să fie Domnul“, stabilit de Părintele Iosif pentru Oastea Domnului: Psalm 34, 26: „Slăvit să fie Domnul!“; Psalm 39, 22: „Slăvit să fie Domnul!“; Psalm 69, 5: „Slăvit să fie Domnul!“
La care cel salutat răspunde: „În veci. Amin!“ Aşa cum a precizat Părintele în cartea «Ce este Oastea Domnului?».
va urma
din „PROFETUL VREMILOR NOASTRE”, vol. 1
ALBUM DE ÎNSEMNĂRI ŞI DOCUMENTE
despre viaţa şi opera Părintelui IOSIF TRIFA
Culegere şi prezentare: Moise Velescu
Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 1998
