Zbor grăbit e viața asta pentru orişicine
dar puţini ştiu să ia seama la aceasta bine
mulţi în dimineaţa vieţii îţi cred ziua lungă
nici nu se gândesc ce-aproape-i moartea să-i ajungă.
Cine-i oare înţeleptul care să-şi socoată
ca un zbor grăbit de-o clipă viaţa asta toată
ca-n clipita asta scurtă să-şi adune bine
o comoară spre viaţa de-unde nu mai vine?
Cei mai mulţi sunt ca nebunul căruia nu-i pasă
când e vară şi-are umbră nu-şi mai face casă
numai când îl prinde iarna, moartea şi urgia
se trezeşte el şi-şi plânge tristă nebunia.
Zbor grăbit e şi-a ta viaţă călător şi frate
câte binefaceri cheamă, – du-te fă-le toate
căci grăbitul zbor sfîrşeşte – şi-o cerească plată
va primi în veşnicie lupta ta curată.
Zbor grăbit e şi-a ta viaţă leneşule-n rele
vine dintr-o dată ceasul Judecăţii grele
– iată clipa se sfârşeşte, zborul tău coboară
scoală-te căci vine Noaptea şi rămâi afară!
Traian Dorz
