Mărturii Meditaţii

„CELA CE VREA SĂ VINĂ DUPĂ MINE SĂ-ŞI IA CRUCEA SA”…

Ştii tu, cititorule, ce în­seamnă să mergi după Hri­stos? Înseamnă mai întâi să-L afli pe Hristos, să afli cine este pentru tine Iisus Hristos. Dacă n-ai aflat acest lucru, zadar­nică este chemarea Lui şi za­darnică este predica mea; chiar dacă iadul întreg, cu toate gro­zăveniile lui, 1-aş putea pune în faţa ta, nici atunci nu te-aş putea face să pleci cu ade­vărat după Hristos şi să te ţii de El. Tu trebuie să afli mai întâi că Iisus Hristos este un Mântuitor al tău care a sosit tocmai în clipa când erai o­sândit la moarte pentru pă­catele tale şi El a murit pentru tine. Atât de mult te-a iu­bit pe tine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că şi viaţa Şi-a dat-o pentru tine. Aflând tu acest lucru, trebuie să-ţi soco­teşti viaţa ta ca un dar al Lui şi să ţi-o pui cu totul în slujba Lui şi în ascultare de El.

Pe Iisus Hristos trebuie mai întâi să-L afli aşa cum l-a aflat fiul cel pierdut pe tatăl lui când s-a întors din calea rătăcirii şi a căzut plângând în braţele lui şi, până a trăit, nu s-a mai depărtat de El. Din căile păcatelor, şi tu tre­buie mai întâi să te întorci la El, să cazi în braţele Lui şi, luând iertare, să rămâi cu El până la sfârşitul vieţii tale. Când astfel L-ai aflat pe Hri­stos, atunci nimeni şi nimic din această lume nu-i în stare să te mai abată de pe urmele Lui. Când astfel L-ai aflat pe Hri­stos, atunci te ţii de El şi trăieşti clipă de clipă în legătură cu El. Când astfel L-ai aflat pe Hristos, atunci te poţi şi lepăda de tine, adică te laşi de plăcerile şi patimile cele rele, ca să rămâi cu Domnul. Când L-ai aflat pe Domnul şi ai plecat cu El pe drumul vieţii, atunci toate plăcerile acestei lumi ţi se par gunoaie şi te lepezi cu grabă de ele, ca să poţi merge cu Domnul.

Eu, cel care scriu aceste rânduri, m-am lăsat de tabac îndată ce L-am aflat pe Iisus. Ştiţi de ce? Pentru că mă gândeam: Iacă, eu am plecat la drum cu Domnul şi „Domnul este cu mine” (Ps 22, 4), dar eu Îl fumăresc neîncetat cu pufăiturile mele. Oare merge Domnul alături de mine când fac acest lucru? Ba. Atunci mă las de tabac. Oare intră Domnul cu mine la crâşmă? Ba. Atunci nu întru nici eu. Oare mă aude Dom­nul când mint? Aude. A­tunci nu mint. Oare mai ră­mâne cu mine când mă amestec în plăcerile lumeşti? Ba. Atunci fug de ele ca de şar­pele cel veninos.

Mulţi s-ar hotărî să plece după Hristos, dar să tem că atunci ar avea fel de fel de „pagube”. Aşa-s creştinii de azi, învăţaţi să se înşele unii pe alţii în felurite chiăpuri; şi, dacă s-ar lăsa de aceste înşe­lăciuni, li se pare că o să rămână săraci. O, ce greşeală! Când pleci după Domnul, El are grijă de tine (I Ptr 5, 7) ca de un copil al Lui.

Dar pe lângă această lepădare de sine, Iisus mai cere să-şi poarte fiecare crucea lui. Ştii tu care este această cruce? Sunt greutăţile şi împotrivirile ce se ridică în calea ta îndată ce apuci după Hristos. Până când trăieşti cu păcatele, ai „linişte” deplină, pentru că dia­volul stă hodinit, ştiindu-te în ghearele lui; dar îndată ce vrei să ieşi din păcat şi să apuci după Iisus, sare şi diavolul şi mişcă toate pietrele, să nu te piardă. Când te-ai hotărât pen­tru Iisus, diavolul pune foc mai mult în ispitele şi în patimile tale cele rele şi, pe lângă asta, diavolul îşi mai află ajutor şi dintre oamenii lui, care se ţin după tine cu ocări şi batjo­cori (citiţi ce spune Pavel despre acest lucru la Evrei 12). Aceasta încă e un fel de cruce. O altă cruce sunt şi greută­ţile, necazurile, bolile, întri­stările pe care Domnul ţi le pune pe umeri să te apere cu ele de ispitele diavolului. Cru­cea   necazurilor din această lume arată în chip luminos calea şi drumul ce duce după Iisus Hristos.

Şi după toate acestea, eu te întreb, iubite cititorule: mergi tu după Hristos pe „ca­lea cea strâmtă” care duce la viaţă, sau ai apucat pe „calea cea largă” ce duce la pieire?

I. Tâlcuitor

«Lumina Satelor» nr. 13 / 22 martie 1925, p. 3

Alte tâlcuiri la Evanghelii ale Părintelui Iosif Trifa
prezentare: Ovidiu Rus
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2016

Lasă un răspuns