Versuri: Traian Dorz din „Cântarea Veşniciei”; Melodie: Ionuţ Pag
DAC-AM SĂ POT…
Dac-am să pot să-mi calc vreodată,
Iisuse, legământul meu,
atunci, din faţa Lui Curată
să mă alunge Dumnezeu!
Să nu mă laşi, să nu mă laşi
din fiu iubit s-ajung vrăjmaş,
ci să rămân, ci să rămân
pe veci legat la Scumpu-Ţi sân!
De-Ţi voi putea-ntina iubirea
vreodată, lângă-un sân străin,
mâncarea facă-mi-se fiere
şi apa care-o beau – venin!
De-Ţi voi uita îmbrăţişarea
şi voi cuprinde alt altar,
tot patul facă-mi-se gheaţă
şi perna facă-mi-se jar.
Dacă-Ţi voi lepăda credinţa
şi-o alta voi cuprinde strâns,
să mi se facă fărdelege
tot ce-am cântat şi tot ce-am plâns.
Dac-am să uit recunoştinţa
vreodată pentru cât mi-ai dat,
să-mi ardă-ntr-o clipită toate,
s-ajung ce-am fost: un lepădat!
Dacă-am să uit, ajuns la bine,
din ce eram, ce m-ai adus
– atunci, în veşnice suspine
Tu Însuţi să mă uiţi, Iisus!
Traian Dorz
