”Spune Psalmistul David: „Aprins e sufletul meu după judecăţile Tale, Doamne!” Doamne, iartă-ne că noi suntem aprinşi după lucrurile acestei lumi! Dar ne mai facem timp şi pentru Tine, să mai mergem şi la adunări cu fraţii…
Tu, fratele meu şi sora mea, pentru ce arzi? Din această Adunare, puneţi-vă de gând să luaţi ceva, ca de la Părintele Iosif. De aici, trebuie să plecaţi cu ceva. Gândeşte- te că Părintele Iosif te-ntreabă ceva. Păşeam în locul acesta ca şi-n casa părintească şi mă gândeam ce mi-ar spune sau ce ne-ar spune Părintele Iosif. Şi eu cred că mie mi-ar spune cam aşa: Tu ar trebui să citeşti mai mult şi să te rogi mai mult…
Nu ştiu frăţiilor voastre ce v-ar spune, dar eu aşa simt că mi-ar spune Părintele Iosif. Dacă ne-am ruga şi dac-am citi mai mult Cuvântul lui Dumnezeu, ne-am aprinde mai mult înlăuntrul nostru şi ne-am îmbrăţişa mai strâns. Ne-am iubi mai mult şi am fi mai uniţi în dragostea frăţească. Ne-am osteni şi ne-am jertfi mai mult, după cum arde focul în fiecare din noi.”
Pr. Florin Miholca (Gersa, BN)
