De-atâtea ori, Iisuse,
pe marea de necaz
veneau dureri nespuse,
talaz după talaz…
Şi-nfrânt de-nfricoşare
cădeam sub greul lor,
mi-ai dat încurajare
şi-atâta ajutor…
De-atâtea ori, Iisuse,
în vânturi şi-n furtune,
cu zările apuse,
plângeam pe rupte strune.
Tu-mi răsăreai atunce
în inimă şi-n gând,
cu Faţa Ta cea dulce,
cu Chipul Tău cel Blând.
În jalea şi-n durerea
atâtor suferinţi,
ce har mi-a dat puterea
statornicei credinţi!
Ce har mi-a dat lumina
ce Tu mi-ai revărsat
când vina mea
şi vina
din alţii m-a ’noptat!
O, Soarele Iubirii,
pe veci să-mi luminezi
şi pacea mântuirii
în suflet să-mi aşezi.
Cu-adâncul mulţumirii,
prinos să Te slăvesc,
oricând ale-amintirii
lumini îmi strălucesc.
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014