De te mai zbaţi avar s-aduni
comori râvnite de nebuni
să ştii: ce laşi pe-al morţii drum
deşertăciune e şi fum.
Cu ce cuvinte-ai strâns de ieri,
te duci spre veşnice tăceri;
cu ce talanţi ai câştigat,
te-ntorci la Cel ce ţi i-a dat.
De-ai învăţat ceva trăind,
la crinii câmpului privind
sau corbii care n-au grânar,
vei şti să n-alergi în zadar.
De-ai învăţat s-asculţi ceva
cu ochii şi cu inima,
atunci vei şti ce plâns amar
e cel târziu şi în zadar.
Doar când înveţi să nu-ţi aduni
comori râvnite de nebuni,
abia de-atunci vei şti mereu
să-ţi strângi comori spre Dumnezeu.
Traian Dorz, din “Hristos – Învăţătorul nostru”
