Deschide-ţi mâna ta – şi plângi,
că n-ai nimica-n ea să strângi;
când în sicriu vei fi întins,
nimic nu duci din ce-ai cuprins;
nimic nu duci, nimic nu duci,
nimic nu duci din ce-ai cuprins.
Deschide-ţi casa ta şi vezi
cât loc e-al tău de unde şezi;
când ai să mergi să nu mai vii,
nimic nu iei din tot ce ţii;
nimic nu iei, nimic nu iei,
nimic nu iei din tot ce ţii.
Deschide-ţi inima şi stai
să vezi în ea ce-avere ai;
când pragul morţii ai să-l treci,
te duci sărac pe veci de veci;
te duci sărac, te duci sărac,
te duci sărac pe veci de veci…
Deschide-ţi groapa-n care azi
sau mâine s-ar putea să cazi;
când te vor coborî-n mormânt,
nimic nu duci din câte sânt;
nimic nu duci, nimic nu duci,
nimic nu duci din câte sânt.
Deschide-ţi veşnicia ta
şi vezi cu cine vei fi-n ea;
vei fi,-n al vecilor noian,
cu Dumnezeu, ori cu satan?
Cu Dumnezeu, cu Dumnezeu,
cu Dumnezeu – ori cu satan?
TRAIAN DORZ din ”Cântări Eterne”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
