Din învăţăturile Sfinților Părinți – Ignatie Monahul

Scurte apoftegme filocalice

Adâncul e neştiinţa care zace peste deprinderea păcatului, asupra căreia plutesc, ca pe un pământ, mările păcatului.

Adâncul plânsului mângâiere a văzut.

Adâncul Sfântului Duh nu e ca adâncul apelor mării, ci e adâncul apei vii a vieţii veşnice.

Adeseori, în istorie se amestecă lucruri cu neputinţă de primit, pentru a se indica adevărul unor înţelesuri mai înalte.

Adevărul e rădăcina lucrurilor bune.

Adevărul este un simţ după voia lui Dumnezeu, aflat în simţirea simţurilor minţii celei duhovniceşti. E un simţ pe care cineva îl gustă în sine.

Adevărul se descoperă ca unul şi singur, când e înlăturată pluralitatea, prin depăşirea ei.

Aducerea aminte de Judecată e pricinuitoare râvnei.

Aducerea aminte de moarte este o moarte de fiecare zi.

Adu-ţi aminte că eşti părtaş firii pământeşti şi fă bine tuturor.

Adu-ţi aminte de căderea celor puternici şi smereşte-te în virtuţile tale.

Adu-ţi aminte de cei ce te întrec în virtute, ca să te vezi totdeauna neajuns la măsura lor.

Adu-ţi aminte, în tot timpul nevoinţei tale, de întâia râvnă a începutului acestei căi.

Afirmarea dreptăţii proprii o sfâşie pe aceasta.

Afli viaţă veşnică atunci când dispreţuieşti viaţa aceasta.

Agoniseşte-ţi plânsul şi pe Dumnezeu.

Ai ca judecător nepărtinitor conştiinţa ta.

Ai fost lăsat în mijlocul fraţilor şi al lucrurilor ca să arzi şi să fii cercat.

Ai frică să nu cazi alăturea de ceea ce înveţi pe altul.

Ai inima cuminte faţă de gândurile tale şi acestea ţi se vor ruşina.

Ai limba uşor mişcătoare, dar sufletul neînvăţat.

Ajutătoarea neprihănirii e liniştirea.

Aleargă spre Iisus, ca să-L apuci.

Alfabetul duhovnicesc e mai greu de deprins decât învăţătura lumii.

Altceva e a smulge o plantă mică şi alta e dezrădăcina un copac mare.

Altfel judecă Dumnezeu cele ale episcopului, altfel ale stăpânitorului; altfel ale povăţuitorului şi altfel ale ucenicului, altfel ale bolnavului şi astfel ale celui sănătos.

Alţii şi-au făcut din lipsa darurilor maica darurilor.

Alungă tocirea ca pe un lup sălbatic.

Am fericit pe cei căzuţi care se plâng pe ei mai mult decât pe cei necăzuţi care nu se plâng pe ei.

va urma