A Vameşului şi a Fariseului
Doamne, când la Templu vin
să mă rog şi să mă-nchin,
să n-am duh de fariseu,
ci ca vameşul – şi eu;
tot păcatul meu plângând,
înaintea Ta şezând.
Că ce fapte-aş face eu
să mă-ndreptăţesc mereu?
Înainte ce să-Ţi pun,
să mă lauzi că sunt bun?
Fă-mă să-nţeleg smerit
că prin Har sunt mântuit.
Fapte bune câte-or fi,
nu pot a mă mântui,
că păcat mai des eu fac,
oricât lupt să-Ţi fiu pe plac.
Doamne numai Tu mai poţi
să ne izbăveşti pe toţi.
Fă, prin lacrimi orişicând,
pocăinţă aducând,
oricând urc la Templul Tău,
de păcat să-mi pară rău;
şi ca vameşul, de Sus,
mila Ta s-o cer, Iisus.
VIOREL BAR din “Cântări la Evangheliile duminicilor de peste an”
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
