Doamne, ia aminte-odată la ai Tăi vrăjmaşi,
sfântă Voia Ta călcată, Tu să n-o mai laşi,
nici Lucrarea Ta-nşelată, nici cel drept, lovit,
căci dezbinătorul, iată, – râde fericit!
Doamne, ia odată-aminte râsu-i îngâmfat
şi dispreţul ce-l aruncă celui întristat,
şi ruinele lăsate din Lucrarea Ta,
– şi Ţi le răzbună toate împotriva sa!
Ia odată-aminte, Doamne, de când stă cel rău
şi tot strică, şi tot strâmbă Adevărul Tău.
Până când să mai dărâme, Doamne, până când?
Dacă-l laşi aşa, se pierde totul în curând!
Doamne-aminte ia odată la ai Tăi vrăjmaşi,
cum vorbesc, cum râd, cum umblă şi cum sunt de graşi
…şi-ai Tăi chinuiţi cum rabdă multul lor dispreţ,
Doamne-ajungă de când râde răul îndrăzneţ…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
