Doamne, iară-mi plec genunchii
şi cu lacrimile-n gene
eu Te rog, ascultă plânsul
unei alte magdalene!…
În cuptorul suferinţei
mi-arde inima ca focul,
mi-s uscaţi de lacrimi ochii
ca-n icoană busuiocul.
Şi ca lanul ce se uscă
vara-n soare de câmpie,
din izvorul Tău de viaţă
cer un strop de apă vie!
Lasă, Doamne-a mele braţe
poala Crucii să Ţi-o strângă,
a’ iubirii calde lacrimi
lasă-mi ochii iar să plângă.
Şi chiar dacă-a’ mele chinuri
mai aprins şi-ar arde para,
de mă voi usca-n durere
ca şi iarba-n soare vara,
fă cu lacrima iubirii
Tale să mă sting în gene!
– Doamne-ascultă cu-ndurare
plânsul altei magdalene!
TRAIAN DORZ din ”Cântările Dintâi”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
