Doamne, sunt o trestioară,
orice vântişor mă zboară,
orice mică adiere
mă-ncovoaie după vrere
şi-n oricât de mică boare,
eu mă clatin pe picioare…
Şi n-aş vrea să-mi fie frică,
Doamne-n lume de nimică,
ci orice furtuni să geamă,
duhul meu să nu se teamă,
şi orice-ncercări să vină,
să-mi stea inima senină…
Doamne, Tu-mi poţi face-odată
inima neclătinată,
dragostea netulburată
şi credinţa ne-nfricată;
Doamne, fă să am odată
inima neclătinată…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
