Era o soră în satul nostru care a născut un copil ce avea o mână bolnavă, ca paralizată. Putea să-şi mişte o singură mână; cealaltă, cum o aşeza, aşa rămânea. Mare le-a fost durerea părinţilor că copilul lor va fi fără o mână.
Fratele Petre hotărî ca, într-o seară, să se facă adunarea la sora respectivă. A fost o adunare minunată, spunea sora, care şi ea mi-a povestit cele întâmplate. După plecarea fraţilor, sora avu o vedenie. În casa ei a apărut Maica Domnului şi stătea exact în locul de unde vorbise mai înainte, din Cuvântul Domnului, fratele Petre.
Maica Domnului ţinea în braţe copilul surorii, care acum se juca cu amândouă mâinile. Nu mai avea mâna bolnavă. Sora zice că se minuna şi nu înţelegea nicicum minunea. S-a deşteptat din vedenie, dar toată fiinţa ei se simţea copleşită încă de viziunea strălucitoare ce o avu mai înainte. Trăia o bucurie nedescrisă că a venit Maica Domnului în casa ei. În acelaşi timp, avea şi un semn mare de întrebare: oare copilul ei acum chiar are mâna sănătoasă?
Copilul dormea. „Oare să-l trezesc, se gândea ea, să văd dacă într-adevăr minunea s-a făcut?… Sau să-l las până se va trezi singur?” I-a fost milă să-l trezească chiar atunci. Alese să mai aştepte până se va trezi. Şi când copilul s-a trezit şi i-a desfăcut învelitoarea, rămase cu răsuflarea oprită. Într‑adevăr, mâna bolnavă îi era ca şi cealaltă. Copilul începu să-şi mişte amândouă mâinile. Sora izbucni în plâns şi, cât în genunchi, cât umblând prin casă, dădea slavă lui Dumnezeu, Care face aşa minuni prin aleşii Lui.
Viorel Bar (din «Iisus Biruitorul», nr. 33 / aug. 2011
Frate de aur şi de miere sfântă – Popa Petru de la Săucani / Rus Ovidiu. – Sibiu : Oastea Domnului, 2014
