Domnul Hristos a răscumpărat cu Sângele Lui Sfânt nu numai toată Biserica Sa, ci şi pe fiecare suflet în parte. De aceea, nu numai toată Biserica, în întregimea ei, este a Lui, ci şi fiecare suflet în parte. Noi, când ne predăm personal Domnului ca să fim ai Lui, facem doar un act de dreptate, predându-I Domnului ceea ce era şi este al Lui, răscumpărat cu preţul cel mai mare, al morţii Sale pe Cruce.
Când însă noi ne strângem de Domnul cu toată puterea iubirii noastre fierbinţi, simţământul că Îi aparţinem total este atât de fericit!
Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu.
El îşi paşte turma între crini…
Nu sunt pe pământ cuvinte care să cuprindă ceea ce simte dragostea adevărată şi fierbinte.
Nu se găseşte în nici o limbă asemănările cu care dragostei i se pare că poate fi pusă alături fiinţa iubită.
Nu poate fi nici nume aşa frumos. Nici mângâieri atât de dulci. Nici loc atât de fericit cum ar vrea dragostea să-i dea odorului ei.
De aceea ea caută mereu nume noi. Mângâieri noi. Cuvinte noi. Locuri noi. Mijloace noi. În care să se poată da pe o mie de căi unicului ei odor…
Pe drum, iubirea merge vorbind singură. Căci ea îl simte şi pe odorul inimii ei alături de ea, deşi el acum este departe, departe.
La masă pune două linguri, ca şi cum şi el ar fi de faţă, deşi este dus acum de mult.
În carte pune două semne… În grădină sădeşte două flori… În aşternut pune două perne…
Pe drum vede doi pomi… Pe cer vede două stele… Pe câmp însoţeşte doi fluturi. Pe ram, alături, două mere.
Unul pentru mine, unul pentru el.
O, Dulcele, Preaiubitul nostru Iisus, Te rugăm să faci ca şi în noi să fie faţă de Tine o asemenea iubire, încât nicăieri şi nici o clipă să nu putem fără de Tine.
Amin.
