Fiecare despărţire
de-o fiinţă ce-ai iubit
este-un strop de nimicire,
ţi-este-o parte din sfârşit.
Fiecare strâns de gene
este-un văl peste lumini,
teama veşnicei Gheene
să te facă să suspini.
Fiecare-apus de soare
este-o-nştiinţare iar:
– Poate pentru-a ta sculare,
mâine n-am să mai răsar!…
Fiecare seară este
o chemare spre mormânt:
– poate, fără nici o veste,
să te prăbuşeasc-un vânt.
Fiecare suferinţă
este-un sfânt îndemn de Sus,
spre-a-L chema cu pocăinţă
şi cu lacrimi pe Iisus.
Fiecare, fiecare
să te facă să te temi
– după înc-o amânare,
că-n zadar ai să-L mai chemi.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
