15. Să nu-i judecăm pe cei ce poartă cele mai mari sarcini în Lucrarea Domnului – nici să nu-i vorbim de rău.
Ci să ne rugăm pentru ei, gândindu-ne la răspunderea ce-o au înaintea Domnului; să-L chemăm pe Domnul în ajutorul lor ori de câte ori ne aducem aminte de ei.
Domnul va veni totdeauna şi-i va izbăvi cu siguranţă.
Chiar dacă noi îi vom fi îngropat.
Căci dragostea Lui nu-i va uita. Legământul credincioşiei Lui nu se schimbă (Rom 3, 3).
16. Pentru acei care trăiesc spre slava Domnului, moartea nu mai există!
Nici nenorociri nu mai există.
Nici osândă nu mai există (Rom 8, 33-35; In 3, 18).
Nu mai există decât har ceresc şi un bine veşnic în toate.
Tot ce se întâmplă în viaţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu este şi va fi până la moarte spre slava lui Dumnezeu.
Şi pentru o tot mai mare fericire a lor.
17. Boala, dacă va veni, îl va scăpa pe cel credincios dintr-o mare primejdie în care era să cadă.
Sau de la o mare ispită în care era să se arunce.
Sau de la un mare rău spre care mergea sigur!
Sau îi va înălţa mai adânc răbdarea.
Nici o nenorocire nu i se întâmplă celui neprihănit.
18. Pentru cel iubitor de Dumnezeu, suferinţa nu-i decât un mijloc de sfinţire
sau un prilej să-L mărturisească celorlalţi bolnavi pe Hristos.
Poate că unii vor fi ajunşi acolo, în suferinţa unde este omul lui Dumnezeu, tocmai pentru ca să audă de la el chemarea lui Hristos;
sau omul lui Dumnezeu va fi pregătit tocmai prin boala aceasta pentru o misiune viitoare. Pentru o mare lucrare viitoare a Domnului.
Şi aceasta este şcoala lui pregătitoare.
19. Să fii încredinţat mai dinainte că, în orice fel ţi ar veni încercarea aceasta, nu-ţi va fi spre nici un rău, dacă tu Îl iubeşti pe Dumnezeu.
Va fi numai spre o şi mai mare slavă pe care o vei aduce tu lui Dumnezeu după ce vei trece cu bine prin suferinţă şi vei înţelege că într-adevăr a fost spre binele tău, că ţi-a trimis-o Domnul.
20. Încredinţează-ţi şi tu soarta în Mâinile Domnului şi Mântuitorului tău şi nu ţi-o mai lua din aceste binecuvântate, iubitoare şi puternice Mâini niciodată.
Iubeşte-L pe Domnul cu toată puterea ta şi apoi nu te mai teme de nimic. Fiindcă tot ce va veni va fi spre slava lui Dumnezeu, pe care nu vei mai şti cum să o lauzi, pentru lumina şi biruinţa în care va sfârşi răbdarea ta.
Marele nostru Dumnezeu, Te rugăm, ajută-ne!
Amin.
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”
