Romani 12, 6-14
„Dar avem felurite daruri după harul care ni s-a dat” (Romani 12, 6)
Dacă citim cu câteva versete mai sus, întâlnim superba imagine pe care Sf. Ap. Pavel a consacrat-o ca prefigurare a Bisericii, aceea a trupului omenesc. „Ci precum într-un singur trup avem multe mădulare, şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, aşa şi noi, cei mulţi, un trup suntem în Hristos şi fiecare suntem mădulare unii altora” (Romani 12, 4-5). Aceasta este imaginea care reuşeşte atât de frumos să arate unitatea Bisericii, cât şi unitatea membrilor ei.
„Mădularele nu au toate aceeaşi lucrare”. După cum, în trupul omenesc, sunt mai multe mădulare şi fiecare mădular îşi are lucrarea sa deosebită de a celorlalte, tot aşa, şi în Biserică, există o mulţime de persoane şi de slujiri. În pofida mulţimii mădularelor şi a deosebirilor dintre ele, trupul rămâne acelaşi, unul singur. Tot la fel este şi în Biserică. Ea rămâne una.
Apoi Sf. Ap. Pavel vorbeşte despre darurile pe care le-am primit fiecare în Biserică: „…fiecare după harul care ni s-a dat”. Fiecare membru al Bisericii are darul său şi nu poate pretinde toate darurile. Oare de ce am primit fiecare daruri diverse? Credem că pentru zidirea membrilor Bisericii.
„Fiecare suntem mădulare unii altora”. Cu alte cuvinte, este vorba de slujirea reciprocă. Dacă am primit un dar sau mai multe, le-am primit în vederea slujirii fraţilor nu pentru a ne lăuda noi cu el sau pentru a ieşi în evidenţă. Noi nu avem nici un merit personal al darului, ci meritul este al lui Dumnezeu, Cel care a făcut darul. Sunt enumerate câteva daruri care sunt existente în Biserică; un lucru însemnat este de a ne cunoaşte darul, datoria noastră în slujba lucrării lui Dumnezeu şi să o facem cu drag şi cu smerenie.
„Dacă am fost puşi într-o slujbă, să stăruim în ea”. Cunosc doi fraţi dragi sufletului meu care nu au darul mărturisirii sau alte daruri care ies în evidenţă, dar au darul de a-i sluji pe fraţi. Şi cred că darul acesta este un dar deosebit. În fiecare duminică, pentru adunarea frăţească, cu puţine excepţii, ei pregătesc toate cele necesare în sfânta biserică, aşteptând fraţii cu toate pregătite. Poate pare un exemplu minor, dar asta înseamnă să ştim ce daruri avem şi să le punem cu toată dragostea în slujba Domnului şi a fraţilor. Nimeni nu se poate dezvinovăţi că nu are vreun dar. Cunoaştem pe acei slujitori care au primit de la stăpânul lor talanţi: unul cinci, altul doi şi altul un talant. Primii doi i-au pus în negoţ şi i-au înmulţit. Cel de-al treilea l-a ascuns în pământ. Hristos nu aceasta vrea de la noi! Ci vrea să folosim darurile Lui în vederea slujirii.
Dacă ne referim strict la darurile care sunt la Apostolul zilei, dorim să ne verificăm noi cât de mult am aplicat în viaţa noastră din aceste daruri. Spre exemplu: darul milostivirii, darul mângâierii fraţilor… Poate că pe acestea nici nu le-am considerat daruri. De ce? Pentru că avem o părere greşită despre darul lui Dumnezeu. Poate credem că darul trebuie să aibă ceva senzaţional în el. Dar nu este aşa. Haideţi să luăm fiecare darul nostru în seamă, să lucrăm cu el în slujba Domnului şi a semenilor noştri, făcând aceasta după îndemnul paulin: „…cu toată dragostea”… Amin!
Fratele Florin HAROSA
