Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Frate lucrător, mai seamănă, mai seamănă cu lacrimi… Seamănă prin Duhul Sfânt şi smereşte-te adânc.

Frate lucrător, mai seamănă, mai seamănă cu lacrimi… Seamănă prin Duhul Sfânt şi smereşte-te adânc.

Frate lucrător, mai seamănă, mai seamănă cu lacrimi… Seamănă prin Duhul Sfânt şi smereşte-te adânc.

Îmi amintesc de o întâmplare de demult. Căzuse mielul unui om într-o groapă pentru apărarea tancurilor şi sta acolo behăind. Nu-l auzea nimeni în câmpia întinsă. Din întâmplare, a trecut pe acolo un copil mic şi, de mila mielului, a început să plângă cu hohote; să plângă, să plângă mult de tot… Până când, într-un târziu, cineva l-a văzut şi se întreba: „Oare ce s-o fi întâmplat cu copilul acela de plânge aşa de rău acolo?” Şi apropiindu-se, a văzut mielul pe care copilaşul singur nu îl putea scoate afară. Oricât se zbătea mielul să iasă din groapă, singur nu putea. Copilul plângea de mila mielului.

O, dragul meu tată care ai copii necredincioşi, coboară-te în groapă!… Coboară-te la picioarele Domnului Iisus Hristos şi plângi!… Coboară-te în camera ta şi plângi acolo în colţul tău, căci cu mustrările tale şi cu iuţimea ta, şi cu îndemnurile tale fireşti nu-l vei putea întoarce la Dumnezeu. Coboară-te acolo şi plângi acolo în groapă. Plângi la picioarele Domnului Iisus pentru fiul tău, pentru fiica ta. Plângi, soţule, pentru soţia ta şi pentru casa ta care nu-i întoarsă încă la Dumnezeu nici acum… Şi îţi pune atâtea piedici pe drumul lui Hristos… Plângi pentru copiii tăi care nu sunt aşa cum ai vrea să fie…

Plângi! Plângi mult, fratele meu şi sora mea, şi Hristos te va auzi şi te va vedea, şi va veni la tine. El va primi lacrimile tale şi când nu ştii tu… Şi, când va hotărî El, va cerceta inima fiului tău sau a fiicei tale… Şi poate numai după moartea ta ei îşi vor aduce aminte: „Eu am avut un tată atât de bun, dar nu l-am preţuit şi nu l-am ascultat”… Şi abia atunci vor plânge cu un aşa hohot de mare şi nu-i va putea opri nimeni, când vor striga în gura mare: „Ce să fac să fiu ca tatăl meu?”, când nu se va mai găsi nimeni să le spună lămurit: „Deschide-ţi inima şi primeşte-L pe Hristos aşa cum tatăl tău L-a primit pe Hristos în inimă şi a trăit cu El până la capăt”.

Aşa va fi, frate, şi cu cei pe care îi iubeşti şi tu, dacă te vei lupta lupta cea bună a credinţei.

În faţa lui Dumnezeu, noi avem datoria sfântă nu să ne iubim numai familia noastră, ci să iubim aşa cum a iubit Hristos: şi pe vecinii noştri, cunoscuţii noştri, colegii noştri şi pe toţi câţi ne înconjoară, ca toţi să ajungă să-L cunoască şi să-L primească cu bucurie pe El.

O, dragii mei, lăsaţi Duhul lui Dumnezeu să lucreze în inimi! Nu-L opriţi! „Smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca să primiţi har.” Numai dacă ne vom smeri puternic, harul lui Dumnezeu va veni. Căci fără El nu putem face nimic.

Şi, fiindcă mai avem aşa de puţină vreme până când se va încheia lucrarea pe ogorul pe care ne-a ales Dumnezeu, frate lucrător, mai seamănă, mai seamănă cu lacrimi… Seamănă prin Duhul Sfânt şi smereşte-te adânc. Arată-L pe Hristos, ca să poţi avea răsplătire la urmă…

Fiilor dragi, suntem la nunta tinerilor noştri… O, câtă binecuvântare este într-un tânăr întors cu totul la Dumnezeu! Mi-aduc aminte de tinereţea mea când, printr-o boală grea, Domnul m-a întors şi pe mine la Dumnezeu. De atunci sunt mulţi, mulţi ani, de când mi s-a umplut inima şi tinereţea, şi viaţa de bucurie. Până la 33 de ani mi-am cheltuit viaţa pe drumuri pentru vestirea lui Iisus cel Răstignit, aşa cum ştiam eu ca şi copil, dar azi sunt aşa de fericit! Cântam atunci toată noaptea, de seara până dimineaţa, iar a doua zi, când mama mă punea să-i ajut la depănat, de multe ori mi se închideau ochii depănând, cu lucrul în mână, iar mama îmi spunea:

– O, dragul meu, iar ai petrecut noaptea la adunare…

– Da, mamă, însă nu-i spune lui tata…

Era uneori, când veneam în zorii zilei şi, cum dormeam afară, mă duceam să stau treaz în pat, pentru ca atunci când va veni tata, să mă scoale să mergem la plug; voiam să arăt treaz, să nu se cunoască că nu am dormit o noapte.

O, alte binecuvântări mi-a dat Dumnezeu prin aceasta în anii aceştia! De aceea zic: tinere drag, deschide-ţi inima ta!… Vreau să-ţi sfredelesc inima ta cu sfredelul dragostei lui Hristos, ca să pătrundă în ea lumina; şi atunci şi tu, ca şi mine, dintr-o dată vei lăsa cele lumeşti fără să-ţi mai spună nimeni nici un cuvânt şi de la sine vor cădea toate cele vechi, ca să vină cele noi.

Câtă binecuvântare sunt cei tineri în Lucrarea lui Hristos! Iată că noi nu mai putem, suntem bătrâni… Mă silesc uneori să cânt, dar nu mai pot cânta – vasul acesta a slăbit, a îmbătrânit şi nu mai dă acelaşi sunet duios şi plăcut, şi armonios din tinereţe.

Acum pe scena ogorului lui Dumnezeu sunteţi chemaţi voi, dragi tineri, să‑L reprezentaţi pe Hristos. Ca mâine, gura aceasta va înceta; şi am vrea să rămână în locul nostru tineri care Îl au pe Hristos, care au smerenia lui Hristos, care să fie primiţi de Hristos cum şi Hristos a fost primit de Tatăl când Tatăl L-a învăţat şi ce trebuie să spună, şi când trebuie să spună Cuvântul sfânt al Evangheliei.

Astfel de tineri am dori să rămână în urma noastră când noi vom pleca din lumea aceasta.

18. INIMA SFREDELITĂ DE HRISTOS
Vorbirea părintelui Heredea (Gavriş) la nunta de la Corocăieşti – ianuarie 1978
Strângeţi fărâmiturile / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010 – vol 1

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *