Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Părinţii pot ajuta la învierea cea sufletească a copiilor lor…

Părinţii pot ajuta la învierea cea sufletească a copiilor lor…

Părinţii pot ajuta la învierea cea sufletească a copiilor lor…

… La învierea celor trei morţi, din Evanghelie, Domnul a ţinut seama de lacrimile celor ce se rugau pentru ei… Mama Sf. Augustin, Monica, a fost aceea care, prin rugăciunile ei, a ajutat ca fiul ei să se facă, dintr-un păcătos, un sfânt… Mare lucru şi mare dar sunt lacrimile şi rugăciunile părinţilor pentru copiii lor căzuţi. Câţi însă dintre părinţii de azi se roagă cu lacrimi pentru copiii lor pierduţi?

Dragi tineri, eu nu vă spun aceste lucruri din vânt, nici de prin cărţi, ci le spun din viaţa mea. Şi eu, în tinereţea mea, eram un mort pe care patimile şi păcatele îl duceau la groapă. Dar în calea pierzării mele a ieşit Scumpul meu Mântuitor, cu glasul Lui cel dulce, şi mi-a zis: «Tânărule, ţie îţi grăiesc: scoală-te!». Din acea clipă m-am sculat din păcate şi am început să merg după El. Şi neîncetat voi spune minunile pe care le-a făcut Domnul pentru mine.

Vino şi tu la El şi te va învia şi pe tine!… Vino în Oastea Lui şi El te va face un om nou şi fericit cu o tinereţe adevărată, vrednică şi fericită!“

Părintele Iosif vedea prăbuşirea tineretului şi îndreptarea bună a tuturor acestor rele. În această cumplită prăbuşire şi moarte sufletească a tinerilor, singura salvare este Hristos şi întoarcerea tuturor la El. Mai întâi a părinţilor. Dăm mai jos un articol scris de el în 1926, pentru marea lui valoare pe care o are şi azi:

„…Când eram copil, mă îngrozeam ori de câte ori citeam în istoria Biblică, ori auzeam la biserică citindu-se Evanghelia cu uciderea pruncilor de către Irod. Citiţi pe larg această Evanghelie în Matei 2, 13-23.

Groaza aceasta o am şi acum. Numai că felul ei s-a schimbat.

Acum mă îngrozesc gândindu-mă că şi astăzi este un Irod care caută pruncii  să-i taie. Acest Irod este vrăjmaşul diavol care umblă neîncetat să strice viaţa tinerilor şi să ucidă sufletele lor.

Este mai mare şi mai rău acest tiran decât cel din Evanghelie, pentru că acela căuta să ucidă trupul, dar acesta caută să ucidă sufletul. Şi scris este în Evanghelie: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci vă temeţi mai vârtos de cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă (Matei 10, 28).

Părinţii au datoria să-şi apere pruncii de acest «Irod» ucigător de suflete. Dar o, ce lucru grozav văd eu acum în lume. Părinţii de azi dorm liniştiţi, de seara până dimineaţa, în vreme ce copiii lor umblă nopţile, şi vrăjmaşul «Irod» le străpunge sufletul. Părinţii din Evanghelie au plâns cu mare tânguire moartea pruncilor lor, dar părinţii de azi văd cum păcatul omoară sufletul pruncilor lor şi habar n-au.

«Când tu vezi pe un om rău că bate pe copilul tău, zice Sf. Ioan Gură de Aur, te superi şi te mânii, te aprinzi şi năvăleşti asupra făptaşului. Dar când vezi pe Satana, în toate zilele, rănind şi bătând pe copilul tău şi amăgindu-l la păcat, te uiţi cu nepăsare şi nu cauţi să mântuieşti pe copilul tău.»

Ba, încă unii părinţi ajută parcă lui «Irod». Dau în gura pruncilor lor, o dată cu laptele, şi sudalma. Şi se mândresc cu «vitejiile» cele rele ale copiilor lor.

O, cum s-a stricat tinerimea zilelor noastre! Tineri abia ieşiţi de sub aripile părinţilor lor îi vezi pe toate drumurile cu ţigara şi cu sudalma în gură. Eroii crâşmelor şi chefurilor sunt azi tinerii, care n-ar trebui să cunoască acest drum al pieirii. Vina acestui rău o poartă, în primul rând, părinţii. Bătrânii noştri nu erau aşa de ocoşi şi de învăţaţi ca nepoţii lor de azi, dar, în schimb, aveau mai multă înţelepciune de viaţă.

Numele de «casă» şi de «familie» erau, la bătrânii noştri, nume sfinte pe care le apărau cu ochi de vultur şi cu mână de fier. În vremea bătrânilor noştri, tata din casă era acela care mişca toate, şi fără voia şi ştirea lui nu se putea mişca nimeni.

Azi însă, mulţi taţi şi multe mame dorm liniştiţi de seara până dimineaţa, în timp ce copiii lor umblă drumurile rele, se îmbată şi îşi pierd sufletul.

Părinţilor, nu lăsaţi pe copiii voştri nicăieri unde se bea şi se petrece cu alcool, căci cu acest duh rău strică şi ucide Satana sufletul copiilor voştri. Dar creşterea cea bună şi mântuirea tinerilor din ispitele pierzării nu stau numai în aceea să-i închideţi pe copii în casă şi să-i opriţi de a merge colo şi colo. (De multe ori, din ce-l opreşti pe cineva de la ceva, anume şi mai tare se duce acolo!). Silinţele părinţilor trebuie să se îndrepteze, mai ales, într-acolo ca fiii lor să-L afle cu adevărat pe Iisus Mântuitorul. Apropiaţi copiii voştri de Acela Care a zis: «Lăsaţi copiii să vină la Mine!»

Bună este grija părinţilor. Bune sunt şi mustrarea şi sfada lor. De lipsă-i câteodată şi nuiaua. Dar când l-ai adus pe copilul tău cu adevărat la Mântuitorul Hristos şi când copilul tău L-a aflat cu adevărat pe Mântuitorul, atunci poţi rupe varga şi de sfadă te poţi lipsi. Atunci poţi dormi liniştit şi poţi muri liniştit, căci copilul tău are cea mai bună zestre şi moştenire care nu se va mai lua de la el, aşezată fiind pe Temelia cea statornică.

Însă, ca să poată afla copilul tău pe Domnul şi Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie mai întâi ca tu însuţi să-L cunoşti pe Mântuitorul şi să trăieşti o viaţă cu El. În zadar îi predici copilului tău despre Mântuitorul şi Evanghelia Lui, când el nu te vede pe tine trăind această viaţă. Pilda vieţii tale este predica şi învăţătura cea mai bună, sau mai rea, pentru copilul tău.

Undeva am citit odată această întâmplare:

Un învăţător nou în sat, se întâlni pe drum cu un copil ce nu ieşise încă printre oameni şi nu umbla încă la şcoală.

– Al cui eşti tu? – îl întrebă învăţătorul.

– Al dracului, răspunse serios copilul.

Învăţătorul rămase uimit de acest răspuns şi îl întrebă mai departe:

– Şi cum te cheamă pe tine?

– Satana!

– De unde vii?

– Din iad, răspunse copilul şi plecă.

Învăţătorul cercetă mai departe pe urmele acestui răspuns fioros şi, până la urmă, află următoarele lămuriri:

Mama copilului se certa foarte des cu tatăl lui care era un beţiv. Când venea beat acasă ea îi striga: «Ce-i, drace, iar vii beat pe capul meu?» La asta, tata răspundea cu înjurături şi ameninţări. În vremea asta, copilul fugea plângând în braţele mamei, dar mama îl alunga, zicând: «Fugi, Satană, nu mă mai necăji şi tu, că destul de necăjită sunt eu de când trăiesc în acest iad de casă…»

Din asta a auzit copilul şi a învăţat că pe tatăl lui îl cheamă «dracul», pe el «Satana» şi că ei trăiesc «în iad».

Părinţilor, ca un ogor ce aşteaptă sămânţa este sufletul fiilor voştri! Voi sunteţi răspunzători lui Dumnezeu despre ce fel de sămânţă semănaţi în ogorul sufletesc al copiilor voştri.

O ceară caldă e sufletul copiilor voştri. Voi aveţi o mare răspundere sufletească despre ce fel de slove şi ce fel de tipar apăsaţi în această ceară.

În casa ta, tu, tată şi tu, mamă, trebuie să fiţi ceea ce este preotul în Biserică şi învăţătorul în şcoală. Fără voi şi ajutorul vostru nici preotul şi nici învăţătorul nu pot face nimic din copiii voştri. În căsuţa voastră este începutul îndreptării tineretului, şi cea dintâi răspundere sufletească pentru această îndreptare, pe voi vă apasă…“

«Lumina Satelor» nr. 5, din 24 ian. 1926

Traian Dorz,  din “Istoria unei Jertfe”, Vol. I

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Do NOT follow this link or you will be banned from the site!