Scopul Moţiunii …
Îmi amintesc de nădejdea de la Revoluţie pe care mulţi o aveau cu privire la Oastea Domnului, că va ajunge în libertate şi va fi un mijloc de rezolvare a unor probleme din sânul poporului nostru românesc.
Am trecut pragul anului 1990 cu Moţiunea în mână, avându-o permanent la mine în straiţă. Au fost întâlnirile din sfaturile frăţeşti de la Sibiu, iar pe urmă au fost problemele care s-au ivit în urma interpretării nepotrivite a Moţiunii pe care unii au făcut-o în ceea ce priveşte raportul dintre Oastea Domnului şi Biserică. Unii spuneau că Oastea este Oaste, şi Biserica, Biserică. De la acestea au plecat toate, ca mai apoi să se continue cu anumite studii şi influenţe din afară. Părintele Iosif a spus foarte clar: „Toată viaţa mea am stat de strajă pentru ca în Oastea Domnului şi în Biserică să nu intre duhuri străine de Duhul lui Hristos, care ne-a fost dat de la început”. Astfel începe şi Moţiunea: cu rugăciunea fraţilor către Dumnezeu, cerând dragostea cea de la început, după cum se spune în Apocalipsa: „Dar am împotriva ta faptul că ai părăsit dragostea ta cea dintâi” (2, 4). Frământările şi dorinţele de dialog sunt un semn binecuvântat din partea lui Dumnezeu. Părintele Iosif a luptat pentru Biserica cea vie, Biserica lui Hristos, astfel încât fratele Traian, mergând pe această linie trasată de Părintele, a putut să scrie poezia «Biserică, Mireasa Mea». Asta este Evanghelia, asta este Biblia pe care Părintele a pus-o în mâna poporului! Arhimandritul Iuliu Scriban a ajuns să scrie că „Oastea Domnului a făcut o ţărănime nouă”. S-ar fi păstrat acest elan duhovnicesc, dacă toţi cei care am intrat în Oastea Domnului am fi vrut să înţelegem cuvântul Părintelui Iosif şi Duhul Oastei, Duhul învăţăturii, dacă deci am fi fost veghetori.
(…) Scopul Moţiunii a fost să se împace cei doi… Acesta a fost gândul Părintelui când a invitat fraţii din ţară, care au venit mai mult de cinci sute. Din momentul caterisirii Părintelui Iosif, din 9 mai 1935, şi până în 12 septembrie 1937 au trecut doi ani, patru luni şi trei zile. În perioada asta, Părintele Iosif a studiat toată documentaţia de la declanşarea conflictului. În vremea aceea au fost peste o sută de mii de ostaşi până în 1933, când s-au sărbătorit zece ani de la înfiinţarea Oastei. De la declanşarea conflictului şi până în 12 septembrie 1937, Părintele Iosif, caterisit fiind, mai aduce la Dumnezeu peste o sută cincizeci de mii de oameni…
Moise VELESCU
(din Cuvântul rostit la Adunarea de comemorare a 70 ani de la Moţiunea din 12 septembrie 1937 – Sibiu, 2007)
S-ar putea să-ți placă și următoatele articole pe aceeași temă de mai sus:
Motiunea din 12 septembrie 1937 , fr. Toader NEAGU – „Aşa trebuie să începem!…” Nu este uşor de înţeles Lucrarea Oastei Domnului, ca să putem rămâne alipiţi şi dornici să trăim învăţătura ei. …
Motiunea din 12 septembrie 1937 , fr. Androne AURICĂ – Cuvintele Moţiunii – ca o prorocie pentru noi „Fericit este cel ce citeşte şi cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păstrează cele scrise în aceasta! Căci vremea este aproape” (Apoc 1, 3). …
Motiunea din 12 septembrie 1937 , fr. prof. Gh. PRECUPESCU – „Trifismul” şi Oastea Domnului E un eveniment important astăzi, Moţiunea din 12 Septembrie. O, cât a luptat Părintele Iosif Trifa! El a parcurs tot perimetrul Ortodoxiei, de la o margine la alta; …
Motiunea din 12 septembrie 1937 , fr. Gheorghiţă SIMION – Iisus cel Răstignit – Iisusul Oastei La ziua aceea de 12 septembrie, Dumnezeu a rânduit să fiu şi eu acolo. N-aş vrea să spun nimic de la mine, ci am rugat pe Duhul Sfânt să-mi amintească tot ceea ce am auzit atunci, cu urechile mele, de la scumpul nostru Părinte….
Motiunea din 12 septembrie 1937 , fr. Sergiu GROSSU – Ostaşii Domnului cei adevăraţi nu au dreptul să se abată de la linia misionară, trasată de «Pasărea Măiastră» a Ortodoxiei româneşti. Chiar dacă dezbinătorii se mai declară ostaşi, şi se mai înfruptă din cântările Oastei şi ticluiesc pe ascuns cu vicleşug alte «oşti» cu iz neoprotestant, noi nu trebuie să privim cu indulgenţă vinovată aceste abateri şi să le «iertăm» în numele dragostei. …
Motiunea din 12 septembrie 1937, fr. Mircea ANDRONIC – Moţiunea – un document extraordinar al Oastei Domnului Referitor la evenimentul din 12 septembrie 1937, ştiu sigur că tatăl meu, Leon, povestea cu durere mamei mele ceva despre un oarecare părinte Iosif, de la Sibiu, pe care îl respectau şi îl iubeau foarte mult, …
Motiunea din 12 septembrie 1937 , Pr. Prof. Vasile MIHOC – Moţiunea defineşte clar drumul Oastei Părintele Iosif Trifa a fost caterisit în 1935. Ne putem imagina situaţia grea a celor care au rămas credincioşi drumului de la început şi Părintelui Iosif. Ce s-a întâmplat după aceea? …
Motiunea din 12 septembrie 1937 , Preot Petru RONCEA – Şapte puncte ale Moţiunii Am găsit în Moţiune şapte puncte deosebite, care ar trebui să ne fie nouă şapte jaloane pe drumul care duce spre cer, pentru Oastea Domnului, pentru noi toţi. Primul element al Moţiunii este binecuvântarea Bisericii. …
Motiunea din 12 septembrie 1937 – Părintele Iosif Trifa – O, iubiţii mei, mare este răspunderea noastră, a tuturor, faţă de Lucrarea Oastei, ca să nu o smintim cu nepriceperea noastră. Iar dacă răspunderea aceasta o aveţi cu toţii, apoi, să mă credeţi că pe mine mă apasă de o mie de ori mai mult această răspundere.
Stăpânit de această răspundere, astă-noapte eu n-am dormit decât două ceasuri şi tot gândul meu stăruie şi acum clipă de clipă lângă cuvintele Scripturii: „Arată-mi, Doamne, ce să fac” (Ieşire 33, 13). …
