Iisuse, când ai să cobori
cu slavă-n Ziua Ta cea Mare,
mai strălucit ca mii de sori,
– ce spaimă… şi ce sărbătoare!
Ce spaimă pentru toţi cei răi
care-au trăit numa-n păcate,
– ce Sărbătoare pentru-ai Tăi,
care-au trecut răbdând prin toate!
Ce fericire va umplea
acele inimi credincioase
ce lângă Tine-au vrut să stea
prin orice zile furtunoase!
Dar ce zdrobite vor privi
spre focul veşnic ce le-aşteaptă
acele inimi care-aci
Ţi-au prigonit Cărarea Dreaptă!
O, Scump Mântuitor Iubit,
eu vreau cărarea Ta a ţine,
ca, la Sfârşitul cel Slăvit,
să pot fi-alăturea de Tine…
TRAIAN DORZ din ”Cântări Uitate”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
