Iisuse Dulce, Urzitorul eternei noastre mântuiri,
mă copleşeşte greutatea slăvitei Tale fericiri.
Cu-atâta mare de lumină şi zări cereşti de bucurii
umplut-ai inima zdrobită de chinu-atâtor ani pustii!
Peste viaţa mea firavă adus-ai munţi de haruri grei
şi-atâta fericită slavă, de-o frânge greutatea ei…
Simt bucuria grea-ncercându-mi prea slabul firii mele tort,
mă doare-atâta fericire şi parcă nu mai pot s-o port…
– Ţi-am dus durerile nespuse, putut-am duce-amarul tot,
dar bucuria azi, Iisuse, şi slava parcă n-o mai pot.
E mult mai mult decât încape în bietu-mi suflet obidit
şi, copleşit, suspin: Iisuse, de cât am fost învrednicit!
TRAIAN DORZ din ”Cântarea Cântărilor mele”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
