În Cartea Ta îmi scriu mereu,
în orice timp şi-n orice loc,
eu, numai eu,
– ori slava mea, ori chinul meu,
îmi scriu cu litere de foc.
Îmi scriu ai vieţii mele paşi,
cu dragostea şi ura lor,
eu, numai eu,
– printre prieteni sau vrăjmaşi,
mi-i scriu, şi scrisele nu mor.
Îmi scriu ale privirii zări
spre curăţie sau păcat
eu, numai eu,
– prin rugăciuni sau desfrânări,
îmi scriu cu scris nemaiuitat.
Îmi scriu cuvintele din glas
cu grai de sfânt ori de păgân,
eu, numai eu,
– ce spun în orice loc şi ceas,
îmi scriu – şi scrise-n veci rămân.
Îmi scriu şi gândul cel frumos,
şi gândul josnic şi sărac,
eu, numai eu,
– le scriu în faţa lui Hristos
şi scrise-mi vor rămâne-n veac.
Mi-am scris ce-am strâns şi ce-am pierdut
prin vorba sau tăcerea mea,
eu, numai eu,
– ce-am lenevit sau ce-am făcut,
le-am scris şi-n veci vor rămânea.
Le-am scris, – iar Mâine când şi eu
pleca-voi din al lumii vis,
eu, numai eu
mă voi împărtăşi mereu
de tot ce-n Cartea Ta mi-am scris.
TRAIAN DORZ din ”Cântări de Sus”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
