În faţa Crucii mi se moaie
întreagă neliniştea mea,
ca lumânarea ce se-ndoaie
sub flacăra-i cu mult prea grea.
Şi mi se uşurează toată
povara sufletului meu
ca ramul ce e frânt deodată
de rodu-i cel cu mult prea greu.
Şi ochii-n lacrimi mi se-mbracă
înfioraţi şi suspinând,
ca trandafirul ce s-apleacă
sub roua-i prea mult picurând.
Şi tot străfundul zării mele
mi se înalţă spre Iisus
ca cerul când, prea greu de stele,
din ape se apleacă-n sus…
Şi inima-mi la rai se suie
uşor şi liniştit aşa
ca fumul tainic de tămâie
din Sfânta Sfintelor cândva…
Cântări Nemuritoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2007
