Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home Închipuirea – altă urmare a căderii

Închipuirea – altă urmare a căderii

Închipuirea – altă urmare a căderii

– În ce fel este închipuirea o urmare a căderii ? Care este legătura închipuirii cu starea omului căzut ?

– Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează. Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. închipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire. De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei. Putem deci să susţinem că aşa-nu-mitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor (logismoi) care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. într-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea. Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă.

– Îmi dau seama pentru prima dată, continuă Irina, că închipuirea este urmarea căderii şi că tămăduirea minţii este legată şi de tămăduirea închipuirii. Această învăţătură este cu adevărat o descoperire pentru mine.

– Fără îndoială, acest aspect al vieţii duhovniceşti este foarte important. Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu.

Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie ? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice. Dis-funcţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. În anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

va urma

din: „BOALA ȘI TĂMĂDUIREA SUFLETULUI ÎN TRADIȚIA ORTODOXĂ”, Autor: Mitropolit Hierotheos Vlachos, Editura Sophia

Author: Editor

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *