13. Dintre doi din aceeaşi nenorocire, totdeauna unul o va putea suporta mai greu decât altul.
14. Fiindcă unul poate face orice fel de muncă, pe când altul nu poate face orice.
15. Unul poate îndura orice nedreptate, poate lupta cu orice ispită, poate primi orice veste – pe când altul nu poate chiar orice.
16. De aceea, dintre doi la fel de nenorociţi, ajută-l, Te rog, Preaiubitul meu, mai întâi pe acela care îşi suportă nenorocirea lui cel mai greu.
17. Virtutea poartă un nume feminin.
Poate că şi de aceea îşi îndură lupta sa mai greu şi îşi are calea ei mai anevoioasă.
18. Păcatul are un nume bărbătesc, poate şi pentru că este atât de harnic, de puternic şi de obraznic.
19. Toate virtuţile luptă greu, fiindcă vrăjmaşul fiecăreia este un păcat trupesc.
20. Păcatul trupului şi trupul păcatului ucid împreună, una după alta, rând pe rând, sfintele virtuţi înnăscute în viaţa fiecărui om, în lumina fiecărei inimi.
21. Dar naşterea din cer le aduce la viaţă iarăşi, pe toate deodată.
22. Nimic n-o poate apăra pe iubire atât de puternic ca neprihănirea.
23. Dragostea păzită de neprihănire nu se va usca niciodată, după cum nici neprihănirea, încălzită de dragoste, nu va îngheţa niciodată.
24. Dragostea şi neprihănirea biruie cel mai uşor împreună. Dar sunt biruite cel mai uşor când sunt despărţite.
25. O, Prietenul şi Dumnezeul amândurora, nu mi le lăsa pe una fără cealaltă. Pentru că atunci nu sunt sigur decât de durere.
Şi de lacrimi.
Amin.
Din fântâna prea departe,
nu-ţi stingi focul niciodată
şi nici inima nu-ţi stâmperi
cu-o iubire-ndepărtată.
Ci, de vrei să afli harul
şi lumina fericirii,
adu-ţi focul la fântână
şi du-ţi inima iubirii.
Traian Dorz,
din „Prietenul tinereții mele”,
Editura Oastea Domnului, Sibiu
