CÂND LACRIMILE DULCI… (II)
13. Căci nici înaintea Lui nu este plăcut ce este prea mult, fiindcă aceasta izvorăşte din necredinţă. 14. Oricât de mare ţi-ai crede.
13. Căci nici înaintea Lui nu este plăcut ce este prea mult, fiindcă aceasta izvorăşte din necredinţă. 14. Oricât de mare ţi-ai crede.
13. Dintre doi din aceeaşi nenorocire, totdeauna unul o va putea suporta mai greu decât altul. 14. Fiindcă unul poate face orice fel.
1. Dumnezeul meu cel Unul, altarul Tău cel fericit noi nu l-am putut acoperi nici cu daruri, nici cu flori. Ci numai cu.
1. Sunt felurite limbile, dar Cuvântul este acelaşi. 2. Sunt felurite inimile, dar iubirea este la fel. 3. Sunt felurite stările, dar harul.
Doamne, iar îmi plec genunchii înaintea Crucii sfinte, cu o inimă zdrobită şi cu-o lacrimă fierbinte. Nu am mirul Magdalenei să Ţi-l dau.
1. Ceea ce ai cerut Tu din totdeauna, Dumnezeul meu, a fost şi va fi mereu nespus de greu pentru puterea firii mele.
1. Dar ce a fost cu mine astăzi, drag Prieten al tinereţii mele? Te-am simţit neliniştit lângă mine. 2. Era ceasul să mergem.
1. Dumnezeul meu cel Unul, altarul Tău cel fericit noi nu l-am putut acoperi nici cu daruri, nici cu flori. Ci numai cu.
1. Când aud un cuvânt al cărui înţeles nu-l pot cuprinde, nici accepta, să nu mă grăbesc să răspund cu mâhnire! 2. Inima.
Dumnezeul meu, Tu, fiind în primul rând iubire, prin iubire trebuie să fii cunoscut. Cine ascultă poruncile Iubirii cu bucurie şi înţelege răbdarea.