Întinde-Ţi Mâna Albă
când trec pe lângă iad,
şi calea-mi luminează,
Iisuse, să nu cad.
Întinde-Ţi Mâna Dulce
când ceasul mi-e amar,
puterile răbdării
să le recapăt iar.
Întinde-Ţi Mâna Dragă
când sunt departe dus
şi-ajută-mi legământul
pe care Ţi l-am pus.
Întinde-Ţi Mâna Sfântă
prin valuri mari când trec,
deasupra lor mă ţine,
Iisus, – să nu mă-nec.
Întinde-Ţi Mâna Tare
când tremur printre lei,
să-ntorc cu biruinţă
din luptele cu ei.
Întinde-Ţi Mâna, Doamne,
mereu pe calea mea,
în tot dealungul lumii,
pân’ am să trec din ea!
Traian Dorz, din „Avuţia Sfântului Moştenitor”