Iubire, nici nu ştiu să spun
ce bună-ai fost cu mine,
căci harul tău, cu cât l-adun,
mereu mai mare-mi vine.
Îmi ceri o jertfă – pare foc
şi-mi tremură privirea,
dar ea-i doar tainicul mijloc
prin care-mi dai sfinţirea.
Îmi ceri un iad pe-un paradis
şi-un praf pe-o avuţie,
îmi ceri o clipă cât un vis
şi-mi dai o veşnicie.
Îmi dai o cruce – şi mi-o iei
c-o dragoste voioasă,
căci cea mai grea din partea ei
asupra Ta apasă.
Îmi ceri un dar, – îl dau voios
şi, de-unde-l iau, tot creşte,
căci înmiit mi-ntorci prisos,
de nu se mai sfârşeşte.
Îmi ceri doar dragostea să dau
c-o inimă grăbită
şi-n veci apoi tot iau şi iau,
– şi unda-i nesfârşită.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Nemuritoare”, ediţia a II-a Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
