De vreme ce iubirea de aproapele e atât de strâns legată de iubirea lui Dumnezeu, se cere să știm bine ce este și cum se arată dragostea de Dumnezeu. Îndeobște se crede că dragostea de Dumnezeu este un simplu simțământ, dar nu-i așa. Se arată, e drept mai întâi ca simțire a inimii, aprinde mai întâi puterea de a dori (epithumetikon) și de a iubi (erotike dunmis) a omului, dar nu se oprește aici; îi cuprinde întreaga ființă, îi mișcă toate puterile sau toate facultățile lui. Că este așa, o arată limpede Hristos spunând:„ Să iubești pe Domnul Dumnezeu tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul și cu tot cugetul tău (Lc 20, 27) Citindu-i pe Părinți, vedem cu uimire că ei vorbesc puțin despre iubire, care e însăși inima credinței noastre. Și aceasta, mai întâi pentru că iubirea nu stă în frumoasa grăire, ci în faptele cele bune ale omului lăuntric și ale celui din afară. Apoi, pentru că „iubirea de Dumnezeu nu se învață(Sf. Vasile cel Mare) pentru că iubirea de Dumnezeu se arată în împlinirea voii Sale, în ascultarea, adică, de poruncile Lui, care nu sunt ucazuri silnice, nici rânduielilor legi cărora să ne plecăm orbește, ci învățături ce înfățișează și propovăduiesc o viețuire nouă, a cărei pildă ni S-a făcut Hristos și pe care virtuțile o arată luminat.
Că iubirea de Dumnezeu stă în împlinirea poruncilor, spune Însuși Domnul„ De Mă iubiți, păziți poruncile Mele”(In. 14, 15) Iubirea de orice om … e semnul iubirii de Dumnezeu(Sf Maxim Mărturisitorul) Iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele sunt, așadar, s-o mai spunem o dată „nedespărțite”, ca „verigile unui lanț. Și încă și mai mult: ele se cer una pe alta, și una fără alta nici nu sunt. Avva Dorotei ne ajută să pătrundem înțelesul reciprocității lor printr-o minunată imagine: un cerc, înfățișând lumea, ale cărei raze sunt oamenii cei mulți, iar centrul, Dumnezeu. Cu cât se apropie oamenii mai mult întreolaltă prin iubire, cu atât se apropie mai mult de Dumnezeu.
Despre iubirea creștină-Jean Claude Larchet. Rezumat
