Este aşa de frumos scris în Luca, în capitolul 6, unde un verset zice: „Iisus Şi-a ridicat privirile spre ucenicii Săi”. Şi ce mult spune asta! „Iisus Şi-a ridicat privirile spre ucenicii Săi”…
O, slăvit să fie Domnul pentru astfel de ucenici spre care totdeauna când priveşti trebuie să-ţi ridici privirile. Şi vai de acei ucenici spre care când priveşti trebuie totdeauna să-ţi cobori cu tristeţe privirea.
Dacă un lucrător, un zidar, nu-i mai sus decât lucrarea lui, el va face o lucrare proastă.
Niciodată un zidar nu stă mai jos decât zidul pe care îl construieşte, căci nu va vedea nici cum lucrează, nici ce lucrează, nici cum zideşte.
Lucrătorul trebuie să fie totdeauna mai sus decât lucrarea. Cum a spus Mântuitorul: „Mă sfinţesc Eu, pentru ca ei să fie sfinţiţi în Adevăr”.
Lucrătorul trebuie să fie sfânt, pentru ca lucrarea lui să fie bună. Dacă un lucrător este numai slab, lucrarea lui va fi proastă. Pentru că lucrătorul trebuie să fie totdeauna mai sus cu o treaptă, iar lucrarea este totdeauna mai jos cu o treaptă decât lucrătorul.
Dacă lucrătorul se sfinţeşte pentru lucrarea sa, lucrarea sa va ajunge să fie şi ea sfinţită pentru el.
Dacă ciocârlia este sus şi cântă, spre ea trebuie totdeauna să-ţi ridici privirile. Aşa să fie toţi lucrătorii lui Dumnezeu, toţi copiii lui Dumnezeu, toţi cântăreţii lui Hristos. Toţi vorbitorii şi scriitorii Lui.
Ce minunat va fi atunci! Şi aşa erau primii lucrători ai Domnului.
Domnul să ne ajute să ajungem aşa, pentru ca şi cerul să se bucure de noi, şi pământul. Amin.
Slăvit să fie Domnul!
32. CIOCÂRLIA
din vorbirea fratelui Traian Dorz la o stare de vorbă cu fraţii acasă, la Livada
Strângeţi fărâmiturile, vol 1 / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2010
