De ce plângi, sărmane suflet, ce poveri prea grele
te apasă-nsângerându-ţi inima sub ele?
De ce-ntunecă durerea cerul tot din tine?
– suflet drag, Hristos doreşte chinul să-ţi aline!
Nu mai plânge, nu mai plânge,
suflet singurel,
vin’ la Domnul – şi te strânge
lângă Sân la El,
şi El dulce te va strânge
lângă Sân la El.
Vino la Iisus cu-a tale rane-adânci şi grele,
Mâna Lui cea dulce-ţi toarnă untdelemn pe ele
şi-ale tale-amare lacrimi care curg tăcute,
blând doresc ale Lui buze dulci să le sărute…
Vino la Iisus, sărmane suflet în suspine,
nimeni n-are-atâta milă ca şi El de tine;
nu mai plânge, nu eşti singur, Domnul te iubeşte,
cazi la Sânul Lui şi-acolo dulce te-alipeşte…
TRAIAN DORZ din ”Cântările Căinței”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
