Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!" (Ps. 39,22)
  • Set Logo Section Menu from Admin > Appearance > Menus > "Manage Locations" Tab > Logo Section Navigation
Slăvit să fie Domnul!
Home MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT

MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT

MÂNTUIREA NOASTRĂ ŞI IISUS CEL RĂSTIGNIT

din vorbirea fratelui David Bălăuţă
de la nunta de la Milcov
– 25-26 octombrie 1980

În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Înainte de a spune şi eu ceva, fraţilor, vreau să citesc de la Filipeni capitolul 3, versetul 7: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri, le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încă şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El nu având o neprihănire a mea pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi”.

Aceste cuvinte ne sunt cunoscute tuturor, pentru că cercetăm Cuvântul lui Dumnezeu şi le cunoaştem de mulţi ani. Sunt cuvinte scrise de Apostolul Pavel, date de Duhul Sfânt, aşa cum sunt toate Scripturile, care sunt insuflate de Duhul lui Dumnezeu, după cum este scris. Dar aceste cuvinte pe care le-a scris el aici, în această scrisoare duhovnicească către Biserica filipenilor, au avut însemnătate nu numai atunci, în vremea lui. Ci ele sunt şi trebuie să fie importante pentru tot creştinul, pentru tot omul care, după ce aude Cuvântului lui Dumnezeu, doreşte mântuirea sufletului, marea şi slăvita mântuire săvârşită de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos prin moartea Lui.

Fraţilor şi surorilor, credem că şi de data aceasta au trecut prin faţa noastră şi pe la auzul urechilor noastre aproape toate lucrurile care ne interesează pe toţi de aici şi care îi privesc pe toţi. Pentru că am văzut că fiecare vorbire a fost deosebită şi din toate a rămas pentru noi, pentru toţi, ceea ce ne trebuia de auzit, de ştiut sau de readus aminte şi de făcut. Adică să nu ne întoarcem tot aşa cum am venit, în urma celor pe care le-am auzit şi le-am văzut că s-au petrecut şi de data aceasta.

Unele lucruri trebuie repetate mereu, altele nu-i nevoie să se spună mereu. Altele sunt necunoscute sau neînţelese bine. Şi pentru aceasta a venit aici sufletul doritor să cunoască, pentru ca să înţeleagă de data aceasta. Aşa cum am auzit şi noi unele cuvinte pe care nu le-am mai auzit niciodată, cum au fost în seara asta pentru fiecare dintre noi, poate.

Dar eu aş vrea să spun următorul lucru: că aici, cum arată Apostolul Pavel, cunoaşterea Mântuitorului Iisus Hristos este necesară, în primul rând, pentru ca să poţi lepăda şi să poţi lăsa lucrurile lumii – care au fost importante pentru tine, pentru mine şi pentru oricare – şi să ajungi să le vezi şi să le preţuieşti ca pe un gunoi. Pentru că numai gunoiul, de fapt, se dă afară şi se leapădă. Şi numai lucrurile inferioare, lucrurile slabe de tot, rele, care s-au stricat, dar care au fost bune odată, le arunci.

Cunoaştem viaţa Apostolului Pavel din ce se spune mai sus; şi ştim că el nu era un om de rând. El era un om de viţă aleasă, era de neam bun, făcea parte din partida aceea a fariseilor, a oamenilor înţelepţi, şi avea cultura şi filozofia vremii, învăţată la şcoala lui Gamaliel, „la picioarele lui Gamaliel”, unde învăţau numai copiii cei bogaţi ai evreilor de pe vremea aceea. Or, acum, pentru el, toate acestea ajunseseră să fie socotite vrednice de lepădat, adică să nu le mai considere ca mai înainte, să nu mai ţină seamă de ele, pentru ca să-L cunoască şi să-L urmeze de-acum pe Iisus Hristos cel Răstignit.

Deci, tot începutul ar fi de-aici: de la Iisus Hristos şi de la moartea Lui, de la răstignirea Lui. Nu din altă parte. Eu m-am gândit la acest lucru şi potrivit cu ceea ce spune Apostolul Pavel: „N-am vrut să ştiu între voi nimic altceva, decât pe Iisus Hristos şi pe El răstignit”, şi cu ce spune Părintele Iosif. Cine a citit cărţile lui (mulţi poate nu le-au citit) îşi mai aduce aminte că el pune mare accent pe Iisus Hristos şi pe Acela răstignit. Pe cunoştinţa aceasta a lui Iisus Hristos cel Răstignit. Şi de aici deduc eu că mântuirea noastră începe de la moartea lui Iisus Hristos, nu de la învăţătura Lui. De aici începe. Pentru că învăţătura Lui se poate primi; şi se poate ca omul să ajungă foarte cunoscător al Bibliei şi al vieţii Mântuitorului, şi al lucrărilor Lui, şi al minunilor Lui, dar, cu toate acestea, să nu-L fi primit pe El ca răstignit. Şi el să nu poată să le socotească chiar aşa ca Apostolul Pavel, pe toate gunoaie. Chiar dacă cel credincios e doar un om simplu, oarecare. Lucrul acesta se face treptat, dar se începe de-acolo, de la Crucea şi de la Jertfa lui Iisus Hristos, a Mântuitorului nostru.

va urma

preluat din «Străngeţi fărâmăturile» vol. 4

Author: admin

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *