Centenar Oastea Domnului

N-am drept să stau

– după I Petru 5, 8-9 –

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă
cât am un steag şi-un duşman înrăit,
nu-n perii albi şi-n anii ce se curmă,
ci-n jertfa mea s-arăt cât am trăit.

Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,
hotarul lor se-ntinde an de an,
şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă
cu fruntea sus, cu faţa la duşman…

Tot mai grăbiţi trec anii înainte
şi-s tot mai rari vitejii luptători,
în loc de fraţi, îmbrăţişăm morminte,
jelind pe steaguri fără purtători.

…N-am drept să stau, nu m-ar primi, la moarte,
nici în pământ şi nici în Cer ai mei
de n-aş lupta să treacă mai departe
solia lor cum au adus-o ei.

…N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,
arzând s-arăt pericolul străin,
să pot trezi eroic conştiinţa
în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin…
…Când voi vedea că-nfrânt vrăjmaşul zace
şi-ai mei, uniţi, că merg desăvârşit,
abia atunci voi şti şi eu că-n pace
am drept să merg spre-odihnă liniştit.

Cântările Luptătoare / Traian Dorz. – Sibiu: Oastea Domnului, 2005