Nu-mi mai aduc aminte
de cele ce s-au dus,
nu-mi pare rău de-avutul
pierdut pentru Iisus;
nici nu gândesc la anii
răbdaţi pentru Hristos,
doar ce-am pierdut, doar ce-am pierdut cu Domnul
e-avutul meu, e-avutul meu frumos.
Ce-am semănat cu lacrimi
adun acum cântând,
furtunile răbdate
îmi dau seninul blând,
suişul cel mai crâncen
mi-ajunsul cel uşor,
din cea mai grea, din cea mai grea durere
strâng cel mai sfânt, strâng cel mai sfânt fior.
Şi-acum, atât de-aproape
de Ţărmul Sfânt şi Drag,
îmi desfăşor frumosul
şi zdrenţuitul steag
şi-n Zarea numai Soare,
spre Porţile-aşteptând,
Cântarea Vi…, Cântarea Viitoare
încep s-o cânt, încep s-o cânt intrând.
TRAIAN DORZ din ”Cântări Viitoare”, ediţia a II-a
Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014
