Poezie Traian Dorz

O, ce deşertăciune-s toate

O, ce deşertăciune-s toate
ce după moarte nu rămân,
a’ lor cuprinderi vinovate
vor arde ca o gheaţă-n sân.

Păreri şi amăgire-s toate
ce vezi cu ochii cei de lut,
din lupta lumii zbuciumate
te duci mai gol cum te-ai născut.

Ce goană după vânt sunt toate
necontenitele-alergări,
tot ce cuprinzi sunt necurmate
prilejuri noi de-ndurerări.

De câte-ţi legi iubirea, toate,
când pleci, zdrobesc adâncul tău,
chiar ce-ai mai drag pe lume poate
să-ţi facă cel mai mare rău.

O, dacă vezi ce vis sunt toate
şi-n ce deşertăciune-apun,
dezleagă-te de tot ce poate
s-ajungă-n orice clipă scrum.

Şi caută mai presus de toate
Avutul cel mai preţios,
Izvorul vieţii nesecate,
Comoara veşnică: Hristos.

Cuvinte înţelepte

Dacă azi te cheamă Domnul,
azi să vii, nu amâna;
ziua de-azi a ta e încă,
mâine poate nu-i a ta.

Traian DorzHristos Pâinea noastră zilnică.

Lasă un răspuns